Motto „ Citeste nu pentru a contrazice nici pentru a crede, ci pentru a cantari si a lua in considerare.” Francis Bacon

Cel mai recent exemplu nu poate decat sa confirme aproximativ tot ceea ce am scris pe acest subiect pret de douazecisisapte de episoade. In Nota de fundamentare a programului „Sprijin la Bacalaureat, acces la facultate”, Guvernul identifica o cauza de natura pedagogica a ineficientei liceului: „calitatea scazuta a serviciilor educationale furnizate in licee – elevii nu sunt pregatiti la un nivel satisfacator, ceea ce conduce la esec si abandon.”

Asadar, Guvernul recunoaste calitatea scazuta a serviciilor educationale din licee. Recunoaste astfel implicit faptul ca exista un curriculum depasit, baza materiala inadecvata, resursa umana deprofesionalizata si subfinantare cronica. Dar cati citesc o nota de fundamentare?

Zona de interventie gresit aleasa de catre guvernanti ar trebui sa ne intereseze pe toti cand este vorba de alocarea discretionara (nu toate scolile sunt eligibile) timp de sapte ani a unor bani din bugetul si-asa mic destinat educatiei.Zona de interventie ar trebui sa fie gimnaziul. Gimnaziul este punctul nevralgic si nu liceul.Cum ar putea cel mai iscusit profesor sa parcurga programa de liceu a oricarei discipline cand unul din doi elevi este analfabet functional?

Cand peste o treime dintre elevii ajunsi in licee au note sub cinci, liceul sau gimnaziul necesita interventia urgenta? Eu si multi, foarte multi profesori de liceu stim clar raspunsul. Si nu numai noi. Cum insa elevii de gimnaziu nu voteaza, nevoile lor sunt neproductive electoral si trecute intr-un plan secund.

E un cliseu sa spunem ca profesorii nu aleg aceasta profesie pentru a face bani multi. E e o realitate si faptul ca se iau multi bani pe meditatii. Se ocoleste intr-un fel ingenios raspunsul direct cu privire la salariile profesorilor. Omogenizarea mi se pare problema cea mai arzatoare a salarizarii din educatie. Si cel care munceste si cel care se face ca munceste, la vechime si pregatire similara, primesc aceiasi bani.

Salariile din invatamant sunt prea mici pentru cei ce muncesc si prea mari pentru cei care se fac ca muncesc, iar directorii de scoli nu sunt dispusi sa-si exercite rolul in acest sens.

Despre sistemul de „guvernare” al scolilor, despre exercitarea autonomiei acestora nici nu poate fi vorba. Exista comportamente inradacinate atat de adanc incat realitatea influentarii deciziilor de catre consiliul profesoral prin reprezentantii sai din consiliul de administratie prinde rar contur.

Din inertie absolut toti privesc directorul ca pe un sef cu autoritate deplina, desi legea le da dascalilor putere de decizie cu adevarat.

„Frica de directorul numit politic” se poate infrange prin simpla aplicare a prevederilor legale cu conditia existentei dezbaterii si implicarii in fiecare scoala.Atitudinea trebuie schimbata, nu legea.

Schimbarea de atitudine si generarea masei critice necesare pentru tranformarea sistemului nostru educational se lasa inca asteptate. Si, din pacate, „Educatia- prioritate nationala” ramane o lozinca pana cand educatia nu este eliberata de zodia nefasta a paradigmei electorale. Pana cand?

Sursa foto : verticalnews.ro