Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a se înscăuna împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Va întâlni un bătrân orb care îi va solicita să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon va  asculta şi astfel va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spala faţa cu această apa, iar în mod miraculos orbul va începe să vadă.

Dupa ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea s-a vindecat dupa ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare. Aceasta biserică a fost distrusă de invazia otomană din anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite răni şi suferinţe.

În trecut era ziua cea mai propice pentru sfintirea izvoarelor si a fântânilor, considerate sacre în credința populară. În unele locuri se crede chiar că toate izvoarele sunt sfinţite şi vindecătoare în această zi.

În prezent, sărbătoarea se ţine în cinstea Maicii Domnului, considerată Izvorul Tămăduirii.În această zi se face, în toate bisericile Sfânta Aghiazmă, pentru tămăduirea de boli.

În zilele noastre circulă povestiri despre izvoarele tămăduitoare de la Dervent, mănăstirea Izbuc din Banat și alte izvoare locale, la care s-au vindecat oameni. Acestea sunt apropiate de sfintele biserici sau de locuri în care se zice că ar fi izvorât apa în chip minunat.

Sursa foto : basilica.ro

Redacţia ziarului Criteriul Naţional