Japonia este o țară plină de mister.

Cu o cultură veche de peste cinci mii de ani, Japonia nu încetează să uimească. Țara din romanele lui James Clavell este unică în lume prin tradițiile sale.

Când strămoșii japonezilor trăiau într-un trecut imemorial de-a lungul coastei Oceanului Pacific în „Țara Soarelui Răsare” și se bucurau de darurile generoase ale naturii, nu se gândeau la luptele prin care urmau să treacă urmașii lor în cursul vieţii lor naţionale şi a rezultatelor ce vor fi atinse .

Vorbind într-un mod general, Shinto, religia indigenă, a fost un rezultat al vieții și temperamentului oamenilor, strâns legat de tradițiile naționale și instituțiile sociale. Shinto a fost inițial o religie neorganizată, neavând aproape niciun sistem de doctrină; dar cultul său a întruchipat bine ideile și sentimentele națiunii, iar influența sa a persistat de-a lungul vicisitudinilor istoriei națiunii.

Confucianismul, sistemul etic al chinezilor de nord, a intrat în Japonia și a dat impuls dezvoltării ulterioare a vieții ei naționale. Predarea sa a furnizat materiale pentru instituţiile sociale, organizarea politică, sistematizarea preceptelor morale. Shinto-ul timpuriu nu avea o concepție clară despre loialitate sau evlavie, virtuțile care jucau un rol atât de important în viața morală a oamenilor. Însăși numele acestora au fost furnizate de confucianism, dând o predare sistematică a moralității și furnizând metodele de instruire.

Pe lângă aceste influențe, budismul a servit la consumarea și vitalizarea vieții religioase a japonezilor prin stimularea idealurilor universale și rafinarea sentimentelor lor religioase și estetice. Religia lui Buddha a fost adoptată pentru prima dată de oameni pentru a-și satisface așteptârile față de viața de dincolo și a furnizat material abundent pentru speculații transcendentale. A ghidat mintea oamenilor către viziuni mai largi și mistere mai profunde decât au visat vreodată ei.

Citește mai multe despre religie în Japonia, aici.