Celebra violonistă Anne Sophie Mutter a concertat cu orchestra sa miercuri, 9 Septembrie, de la ora 17, la Atheneu.În program a avut două lucrări interpretate în premieră în România, de Krysztof Penderecki și Andre Previn.

Născută în 1963 în Germania Federală, Anne Sophie Mutter a fost sprijinită în tinerețe de celebrul Herbert von Karajan. Cu acest celebru artist a debutat în 1976 la Festivalul de la Lucerna De atunci a rămas unul dintrecei mai buni virtuozi violoniști ai vremurilor noastre, ținând cont în toate scenele , centrele muzicale importante ale lumii.

După ce în prealabil, la solicitarea artistei s a informat că fotografiatul și filmatul sunt interzise,după câteva minutes-a exprimat dorința expresă că orice înregistrare sau fotografierea artiștilor nu e deloc permisă, la solicitarea tuturor artiștilor .

Duo Concertante per violino e contrabasso a fost scrisă în anul 2010 de Penderecki, beneficiara fiind Fundația Anne Sophie Mutter.Această lucrare a deschis acest elitist concert. Atmosferă epică din debut se va metamorfoza într o expunere ritmată, plină de acea ferocitate și densitate atât de tipică unor lucrări postmoderne ce înglobează o sumă de elemente stilistice disperate într un armonios tot unitar.Virtuozitatea și pasajele pline de duble coardecși acorduri frânte ale viorii au fost susținite de o siguranță debordantă cât ți lejeritate a contrabasistului Roman Patkolo ce a avut instrumentul acordat în scordatura. Miniatura s-a terminat în aceeași stilistică incipitului pe o pedală de Re.

A urmat piesa scrisă special de compozitorul Andre Previn intitulată Nonet, lucrare în premieră prezentată în România. Alături de alți 8 instrumentiști A. Sophie Mutter a manageriat atât de atent și extrem de sigur acest insolit opus. Mulțimea efectelor con legno, zonele de pizzicate destul de ample, pizzicate Bartok, efecte quasi parodice ale violinelor, frânturi melodice ale corzilor grave au alternat cu o vivacitate de a dreptul amețitoare. Trecerea elementelor tematice de la un instrument la altul cît și zonele izoritmice de perfectă sincronicitate au fost alte atuuri ale acestei prime mișcări.

Partea a II a a debutat într o atmosferă tensionată ce amintește de perioada dodecafonică, după care se va impune tema violoncelelor atât de stilizată și chiar cui alură lirică, în contextul în care toate violelel acompaniau sul ponticello, cu valori de șasprezecimi ostinate. Astfel a fost pregătită o altă zonă mai plină de lirism în care vioara solistă va intona cu sunet alb în dese momente. Aklternanța vibratto nonvibratto a creat acea ambianță propice în care materialul sonor și a urmat acea curgere sinusoidală în intervale consonante și disonante, și chiar în zone de unisonuri.Fiecare intervenție solisticăa violelor și violoncelelor a fost scoasă în relief.Diferențele de nuanțe au creat acele contraste benefice menite de a atrage atenția ascultătorilorce a putut fi exersată cu real succes. Ca și partea precedentă, se va termina într o zonă de RE.

Cea de a treia parte debuta cu o cadență impregnată de acea atmosferă a unui fel de trăire extatică în zoroii postmodernismului ce va fi însoțită de intervențile, de pizzicatele fulgerătoatre cât și de comentariile contrabasului. Unisonul izo metric al celor două grrupuri va pregăti mișcarea plină de ritmicitate în care cele două grupuri de instrumente (5+4) ce s au împărțit cu responsabiltăți diferite suport armonic și ritmic și al asigurării unei melodii destul de fragmentate ce se va transforma, odată cu trecerea timpului în mai multe și variate caractere: liric,, frenetic, ce se va transforma de a lungul avansării acestei lucrări într unul hibrid.Același motiv generator a avut darul de a concluziona această lucrare, deosebit de dificile din absolut toate punctele de vedere.

A urmat Dublul Concert de J.S . Bach în re minor. Tempo ul  ales a fost unul alert. Cei doi soliști extrem de diferiți ca și concepție și pregătire au avut acel element comun- superba trăsătură detache a la Bach.Ideea ce mai originală a fost faptul că pentru a doua parte se desprindea un alt solist din grupul de tutti pentru a susține știma celei de a doua viori soliste.Cu o naturalețe și aducând importante contribuții personale ( în ceea ce privește textul muzical), totul desfășurându se atît de cursiv.Au existat și zone în care s au exploatat la maxim intensitățile mici, ffapt ce a creat acel indispensabil echilibru atît de indispensabil întregului concept muzical și arhitectonic. Totodată unele rubato uri interioare din cadrul anumitor fraze aăn interpretrea inegalabilă a solisteiau părut atît de firești, ținând cont de faptul că tot acest ansamblu a funcționat exemplar.

Într o mișcare plină de virtuozitate, de autentic contrapunct, partea a treia a cunoscut alte valențe în materie de frazare, de expunere cît și de inovare interpretativă îmbogățind viziunea bachiană constituind o lecție de a privi, de a gîndi și a interpreta această muzică

După o binemeritată pauză, grupul Mutter Virtuosi a prezentat Anotimpurile de Vivaldi într o viziiune plină de originalitate, de tempo uri unitar create cît și de o eclatantă virtuozitate.

Bis urile oferite au fost reluarea părți întâi din Iarna cât și celebra Arie de Bach!

Concertul a purtat acea marcă a memorabilului și în multe momente s a simșit acea marcă a inefabilului…