Primii doi paşi sunt interşanjabili, în sensul în care nu este cunoscut exact ce provine mai întâi şi din ce cauză. Următorul pas este opţional, sau se poate reveni la el mai târziu, atunci când lucrurile devin serioase şi se ajunge la performanţă, însă performanţa trebuie scoasă din zona sălbatică printr-o perioadă asiduă de studiu.

Aşadar, iată paşii care, de regulă, sunt urmaţi de orice persoană care în prezent este un pictor cunoscut la nivel naţional şi chiar internaţional!

• Descoperirea talentului la desenat/colorat

De obicei, încă de la vârsta de 5 ani se pot observa semnele unei înclinaţii artistice, unei înclinaţii spre artele vizuale, deşi până în clasele de şcoală primară nu are ocazia să mânuiască bine instrumentele de lucru, nici să realizeze foarte bine ceea ce rezultă pe foaie sau pe pânză. În şcoală este remarcat de cadre didactice avizate şi părinţii sunt îndrumaţi să îl înscrie pe micuţ/ă la un curs de pictură pentru copii.

2. Înscrierea la un curs extraşcolar de pictură

Părinţii îl înscriu la un asemenea curs, achiziţionând şi un set de pictură pentru copii, pe care se va baza viitoarea activitate artistică şi, speră părinţii, viitoarea carieră artistică. Treapta aceasta poate deveni prima în cazul în care mama şi tatăl doresc să îl înscrie pe copil la un curs, cu precădere la un curs legat de artă, şi îşi încearcă norocul cu acest curs. Ca preşcolar nu a dat semne că ar avea înclinaţii pentru arta plastică, dat dacă ar descoperi-o într-un cadru informal, interactiv şi relaxat, poate că că i-ar plăcea.

3. Urmarea unui liceu de artă şi a unei facultăţi de profil

Pentru deprinderea tehnicii de a picta şi pentru ca acele cunoştinţe care diferenţiază un amator de un profesionist să fie acumulate, este nevoie o ancorare într-un mediu educaţional formal, în care totul să fie concentrat pe artele plastice şi arta picturii. Dacă nu este urmat un liceu de profil, se poate trece la pasul 4 doar până la terminarea liceului. După aceea, o facultate de arte plastice este obligatoriu de urmat pentru ca succesul să devină tangibil. Adică dacă se ajunge de la treapta 2 direct la treapta 4, se revine mai devreme sau mai târziu la cea de-a treia. Negreşit!

4. Afirmarea în branşă ca pictor/pictoriţă şi efectuarea de proiecte şi expoziţii

Acest pas reprezintă paşii de început a unei profesii care poate duce, în pofida imaginii generale a artistului în România, la câştiguri fabuloase în urma licitaţiilor internaţionale de artă. Paşii de început înseamnă câştiguri financiare modeste, costuri relativ ridicate, însă aceasta este perioada în care educaţia devine permanentă şi se parcurge ceea ce se numeşte long-life learning, adică învăţarea pe tot parcursul vieţii. Este perioada în care acele seturi pentru copii sunt înlocuite cu  materiale de pictură în ulei de calitate şi se îmbrăţişează o manieră picturală complexă.

5. Desăvârşirea ca pictor/pictoriţă de renume, cu palmares impresionant

Cine îşi imaginează că numai în primii 20 de ani de activitate în pictură se ajunge la maturitatea artistică se înşeală. Trebuie să urmeze ani întregi de muncă constantă şi de experimente, trebuie să urmeze chiar şi atunci nopţi nedormite, răsăritul să devină apus şi viceversa. Trebuie ca studiul să nu înceteze, deşi este vorba de un alt studiu aici – sunt lucruri de nivel de academician.