„Munte cu capul de piatră de furtune detunată
Stă și azi în fața lumii o enigmă n‘explicată“
(M. Eminescu – Epigonii)

Situat la 2.216 m altitudine-Sfinxul din Bucegi, de 8 metri înălțime și 12 metri lățime este reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge,(triburi anterioare grecilor). Unii dintre istorici afirmă și susțin teoria conform căreia acest grup statuar ar fi  de fapt o copie a Marelui Sfinx de la Giza, Egipt, de exact aceeași înălțime și profil similar!

 Pentru geologie nu au o mare importanţă,deoarece

 nu are secrete. Mai profan spus, este un sandvici de straturi de roci cu diferenţiere a durităţii, şi prin fenomenul de abraziune au luat aceste forme. Dar o mare importanţă o au pentru geoturism, şi-aici sunt de acord cu conceptul de minune naturală a României, foarte spectaculoasă de altfel, motiv pentru care a pus probleme şi istoricilor care au încercat să arate că sunt modelate prin intervenţie umană,iar formarea sa este pusă pe seama eroziunii eoliene.Situat la zece minute de cabana Babele, marele Sfinx din Bucegi, a fost fotografiat, se pare, pentru prima dată, prin anul 1900, dar din față și nu din profil, cum apare în imaginile ce i-au asigurat și transmis notorietatea. El a fost denumit astfel abia începând din anul 1936. Imaginea de sfinx a apărut în momentul în care stânca înaltă de 8 metri, cu o lățime de 12 metri a fost privită dintr-un anumit unghi, avaând drept reper o axă ce pornește de la el către Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din preajma. Stânca cu înfățișare de om privește spre cercul de procesie al echinocțiilor. Megalitul capătă conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, când apune soarele.

Despre Sfinxul din Bucegi se spune că a fost un centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, că în apropierea lui se află o peșteră care adună mistere energetice deosebite și că tot aici există o mină de uraniu, actualmente părăsită.

Devenit un centru turistic foarte apreciat, atât pentru turiști iubitori de munte, cât și pentru mulțimi imense de oameni ce vin aici pentru a se reîncărca energetic, în special în data de 28 noiembrie, Ziua Munților Bucegi și a Piramidei Miraculoase a Soarelui, Sfinxul a atras atenția oportuniștilor ce pot cumpăra orice cu bani mulți, inclusiv aprobări legale, visându-se stăpâni pe munți și chiar pe legende, desigur, aici nefiind lipsită de importanță nici aceea care povestește despre comorile dacice îngropate sub stâncă…

Sfinxul ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre. Așa cum  exista şi pe vremea regatelor dacice care îl venerau pe Zalmoxis,fenomenul ciudat care adună în fiecare an, în ziua de 28 noiembrie zeci de oameni în faţa uriaşului este legat de o legendă. Confrm legendei,fenomenul ar fi apărut în ziua în care Decebal şi-a ucis fiul chiar în acest loc, ca sacrificiu ritualic, pantru a-l trimite ca mesager zeilor.

 Sfinxul din Bucegi este cunoscut mult dincolo de hotarele României – așezat uneori „față către față ” cu sfinxul din podișul peruan Marcahuasi – în special datorită profilului său insolit (el ne „arată” obrazul stâng).

Această supoziție se leagă de comparația până la suprapunere cu imaginea, la fel de cunoscută, a regelui dac Decebal. Apectul cel mai incitant legat de el se plasează în contextul mult mai vast și greu de explicat al unor presupuse practici magico-religioase străvechi, într-o zonă unde paranormalul a înflăcărat imaginația multor amatori de senzațional.

Dacă chipul ce domină platoul Bucegilor este vizitat permanent de nenumarați turiști ,nu am cum să amintesc că zona este supranumită, cu o ironie ieșită din comun ca fiind  „bulevardul Bucegi”, din cauza afluxului de turiști, de curioși ce nu au deloc vreo afinitate față de munte, de natură pe care doar au urâtul obicei de a o murdări sau pângări…

Totuși, toată lumea a auzit și cunoaște faptul că există sub Sfinxul din Bucegi așa zisele comori spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic, indiferent de aparatura folosită. Deoarece  intrarea către un alt portal ar fi  ascunsă sub un val de energie primordială, greu de reperat si de penetrat,doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate pătrunde în universul secret al Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatră ca oricare alta, pe unul din munți.

Pentru existența Sfincșilor din întreaga lume, există și o alta explicație, de data aceasta venită din mediul academic, științific. Am regăsit în cartea francezului Robert Charoux intitulată “Cartea trecutului misterios” că pe suprafața Terrei există locuri speciale, numite puncte ale dragostei, în care energiile se adună și se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci despre energiile primordiale, cele din care a fost creat Pământul și care poartă întreaga informație despre noi. În această carte există menționate punctele în care energiile terestre și cele celeste converg.

Unul dintre acesta este Sfinxul- o formă zoomorfă de piatră.

 Autorul susține cu argumente numai de dânsul știute ideea confor căreia cei care ajung să controleze acele puncte pot controla viața și moartea pe Terra. Din acest motiv există o permanenta luptă  pentru a controla centrele de energie primordială. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci spiritual și energetic.

 Radu Cinamar împreună cu Peter Moon au scos o carte intitulată “Transylvania Sunrise” în care se continua legenda existenței tunelurilor misterioase sub Munții Bucegi. Povestea e arhicunoscută, deoarece în 2003, Pentagonul ar fi descoperit prin satelit, utilizând tehnologii ultramoderne o anomalie în Munții Bucegi. De aceea, americanii au facut o alianță cu departamentul cel mai secret al Serviciului Român de Informații, care este cunoscut sub numele de Departamentul Zero. Românii și americanii au folosit o tehnologie secretă a Pentagonului pentru a penetra o cameră din interiorul muntelui, inaccesibilă oamenilor. Acolo, ei ar fi descoperit celebra “Camera a înregistrărilor eterne” (“Hall of Records”), lăsată de o civilizație avansată în apropierea a trei tuneluri misterioase care duc in interiorul pământului.