Motto  „Dansatorii sunt instrumente, un fel de pian la care interpretează coregraful.” George Balanchine

IMPORTANŢA CUNOAŞTERII CULTURII CÂT ŞI A OAMENILOR PE CARE O SLUJESC SE BUCURĂ DE UN INTERES DESTUL DE SCĂZUT ÎN ACTUALA SOCIETATE ROMÂNEASCĂ.TOTUŞI, CUNOSCÂND ACEST ASPECT, AM DECIS SĂ PROMOVĂM ŞI TOTODATĂ SĂ MEDIATIZĂM ŞI TINERII PROMIŢĂTORI, CU SUFLET NOBIL ŞI PUR, CARE ŢIN VIE FLACĂRA CULTURII ŞI TRADIŢIEI AUTOHTONE.

PROFITÂND DE UN SCURT MOMENT DE RESPIRO, PLIN DE ENTUZIASM AM CONTINUAT SERIA DE INTERVIURI LUATE PERSONALITĂŢILOR DIN DOMENIUL CULTURAL ŞI ARTISTIC. TOTDEAUNA CONSIDERĂM OPORTUNĂ ACEASTĂ POSIBILITATE DE A CUNOAŞTE MAI BINE CINE SUNT ACEŞTI OAMENI CU ADEVĂRAT BINECUVÂNTAŢI ŞI DĂRUIŢI DE DUMNEZEU.

Pentru început să facem cunoștință cu tânărul nostru interlocutor. Fiecare individ este unic. Această unicitate ne este dată de educație, de caracter, de scopul nostru în viață. Dar, cine este Bogdan Ştetco?

            Bogdan Stetco  este o persoană obișnuită care acceptă  „provocarea” în orice domeniu  cu sufletul deschis. Cunosc brazda plugului  , cântatul  cucului… Sunt „ficiorul satului”.  Îmi place sa fiu unic şi nu o persoană „deghizată” .

Cei care mă cunosc cu adevărat știu ce caracter am , și cuvântul , promisiunile mele se duc la bun sfârșit de fiecare dată  . Dacă am căzut m-am ridicat cu obrazul curat, iar încercările vieţii  m-au făcut mai puternic. Sunt o persoană simplă care se mulțumește cu puțin !

Te provoc la un joc! Te-aș ruga pentru câteva momente să închizi ochii … Leagănul copilăriei tale. Familie… oameni dragi! Te las pe tine să continui … și să ne porți cu gândul spre un paradis personal.

   Orice poveste are un început.M-am născut în data de 31 Martie din anul 1997 în județul Brașov  dintr-o  dragoste curată …  Mama mea râşnoveancă , iar tatăl meu maramureșean, mai exact din Borşa.Ca- n orice casă, fie că e Bunic ,Bunică  ,Unchi,  Mătușă ,Mamă ,Tată etc pot spune ca am fost dorit de către familia mea .

Crescând m-au înscris la grădiniță.În acea etapă a vieții, acolo a început pasiunea mea  pentru folclor , chiar dacă pot spune ” m-am născut cu ea ” de la bunicul ,el fiind lăutar.

Timpul a trecut și am ajuns în clasele primare unde,  bineînțeles  acolo am descoperit o doamnă  pe nume Daniela Corboș . Doamna era și director coordonator al Ansamblului ” Mugurelul  ” din Orașul Râșnov  , acolo unde am activat pana la sfârșitul clasei a opta  .

Ajuns la liceu aspirațiile mele s-au ridicat și am decis să merg la alt Ansamblu- intitulat ” Poarta Dorului ”  unde și în ziua de astăzi activez.

  Cum am mai spus , am ajuns la liceul de pe lângă ansamblul la care activam. Doamna directoare Leontina Ciocan și Dudulean Cristian  dimpreună cu doamna dirigintă  Simineti Ana  au dorit să creeze o activitate  cu elevii  dorinici de a gusta din  tezaurul folcloric existent. Așa au înființat un ” ansamblu’ şcolar ” .Acesta a fost denumit și cunoscut sub numele de ” Junii Cetății  Râșnov „. Acolo a fost prima mea experiență  de a ” preda ” copiilor din ceea  ce eu acumulasem în  timp  , ba chiar am participat și la anumite Festivaluri de exemplu ” Gala Râșnovenilor au Talent ” unde am câștigat mereu prima treaptă a podiumului.

Pot spune că sunt un norocos ,  dragostea pentru folclor mi-a deschis orizonturi noi poate la care nici nu puteam să-mi imaginez … De aceea, nu exagerez cu nimic când afirm că Dumnezeu prin intermediul oamenilor face minuni !

 Cu toate acestea,ce anume îți mai amintești despre copilărie? Păstrezi cu siguranță niște amintiri vii în cutia sufletului ?

 Bineînțeles…Totul este foarte bine memorat, înregistrat și asimilat. Revenind la copilăria mea pot spune că a fost una mirifică, deoarece numai cei care citesc sigur își imaginează dragostea bunicilor care m-au crescut . De asemenea știm cu toții că nu există  ” capriciu” sau ” moft ” pentru care bunicii să nu-l  îndeplinească nepoților , spun nepoților deoarece bunicii au dorit sa crească doi nepoți  din partea fetelor .

Verișorul  Dragoș și cu mine putem spune că am avut o copilărie ca în povești înconjurați de frumusețea naturală , de animale cât mai ales de dragostea pentru frumos

 Cei mai dragi  sufletului meu sunt membrii familiei , care tot timpul m-au susținut , și care m-au sfătuit să fac ce-i mai bine și mai frumos .De-a lungul timpului am cunoscut oameni care m-au îndrumat  și mi-au deschis uși , deoarece nu apucam să-mi fac cărare . Ei deja îmi făcuseră drum și vreau să le mulțumesc pentru tot ce au făcut pentru mine. De aceea, chiar privind retrospectiv pot adăuga faptul că, oricât de puțin au lucrat pentru mine a însemnat foarte mult .

Care este legătura dintre tine și Ansamblul Folcloric „Poarta Dorului” ?

Ansamblul folcloric ” Poarta Dorului ” este a doua mea familie .Nu îmi pot imagina o viața departe de ei !

Prin activități de genul îmi găsesc  puterea , relaxarea și liniștea sufletească atât de necesară ce o împart alături de colegii  mei dragi,  cărora doresc să le mulțumesc încă o dată cu această ocazie, prin intermediul acestui interviu ce mă onorează. Pentru tot ceea ce fac ei la superlativ , pentru tot ce este  bun și mai frumos și cu precădere pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale .

4. Cu siguranță că de-a lungul timpului cu acest ansamblu ai efectuat numeroase turnee în țară și peste hotare și aș dori să ne menționezi câteva din locurile vizitate.

În fiecare an, Ansamblul ” Poarta Dorului ” a  participat la multe festivaluri  atât la nivel național cât și internațional . Ne putem considera privilegiați deoarece am vizitat numeroase locuri importante din această țară, dar și de prin Ungaria , Austria , Germania , Ucraina ,Grecia …. etc

Ce calități ar trebui să aibă un instructor de dansuri populare și care sunt greutățile pe care le întâmpini în desfășurarea acestei activități?

Deocamdată nu pot spune că sunt ” instructor ” ,deci  nu-mi pot însuși funcții fictive, iluzorii. Și, chiar dacă vă mirați, vreau să vă explic cum anume stau lucrurile. În momentul de față nu am eliberat vreun atestat cu această funcție.Dar,pot spune cu sinceritate că în momentul actual sunt un ” îndrumător „. În aceste activități  poți face față doar dacă faci acel lucru din pasiune.Pentru acest obiectiv,ai nevoie de răbdare , înțelegere , comunicarea este foarte importantă între „profesor ” și ” elevi”.

Adevăratele caractere se probează în situații dificile, limită. Ai avut parte de așa ceva? Aș dori să ne relatezi o asemenea întâmplare.

Dumnezeu mi-a ajutat enorm de la debut și până în prezent. De aceea, din fericire nu am avut parte de așa ceva . Poate de aceea mă rog și sper să nu se întâmple…prea curând.

Tradiţia este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt.Care este legătura ta cu Divinitatea?

Fiecare dintre noi are o relație specială și personală cu Divinitatea.

    A crede este un lucru frumos iar a-ți exprima credința în propriul fel, de obicei prin comuniune intimă cu Dumnezeu, poate contribui la o stare de bine care ne ajută să trecem mai ușor prin viață. Credinciosul percepe Divinitatea în manieră personală, în funcție de educația care a primit-o sau lecturile care l-au ghidat.

Din punctul meu de vedere Credința înseamnă pur și simplu sinceritate și comuniune tainică cu Dumnezeu, într-un spațiu și timp bine determinat.Deseori, în clipele de introspecție mă intreb-” ce spațiu mai intim poate exista pe lume decât propriul suflet?”

Acolo,cu siguranță ești singur tu cu gândurile tale, te poți exprima liber, nu te aude și nu te judecă nimeni pentru ceea ce faci sau spui.  Divinitatea sălășluiește în sufletele noastre.Chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că acolo trebuie s-o căutăm în primul rând. La urma urmei, cine se va ruga pentru tine mai sincer și mai curat decât…propria persoană?

Multe lucruri costă în viata aceasta, însă credința este fără îndoială gratuită și accesibilă oricui. Oricine, oricât de sărac trebuie să-și poată permite să comunice cu Dumnezeu. Nu are nevoie pentru asta decât de un suflet, o pornire spre dialogul interior,de clipe de singurătate și mai ales de sinceritate. E atât de simplu să creăm acea relație specială și personală  totul este să vrei , nimic nu-i imposibil !

Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie. Crezi că tradițiile noastre moștenite din strămoși se află în pericol? Ce ar trebui să facem pentru ca aceste rădăcini, entitatea poporului român să nu dispară?

Din fericire, mulți tineri se întorc la tradiții, unii dintre ei datorită educației primite de la părinți, alții pur și simplu.E un fenomen interesant,probat și discutat de mulți.Este ca și cum, în atoată Sa bunătate Dumnezeu n-ar vrea să pierim ca popor niciodată.

Mie îmi place enorm dansul,mișcarea.Fără acestea nu pot trăi.De aceea sunt de acord cu ideea că ar trebui să practicam în continuare obiceiurile , ca acestea sa nu dispară… 

Costumul popular este un prețios document artistic, social și istoric. Țărănimea noastră este înzestrată din fire cu atâta gust și atâta pricepere încât provoacă și admirația străinilor. Ce reprezintă costumul popular pentru tine? Cât de important este pentru dansatorii unui ansamblu folcloric?

Portul popular este incontestabil unul dintre cele mai importante elemente culturale și istorice pe care le poate deține un popor. Este o dovadă a identității naționale, a diferențelor culturale într-o anumită arie geografică în care s-a format o civilizație distinctă. Costumul popular  prezentat astăzi drept autentic şi lucrat în multe cazuri cu materiale de foarte bună calitate, cu o fineţe şi decoruri deosebit de bogate, cu o vestimentație autentic românească era lucrat în casă din materiale simple .În perioada Evului Mediu de exemplu, portul popular era purtat de dimineaţă până seara . Aici pot aminti de fota de Bran care era făcută cu două ” pulpane” . Una se purta  în zi de lucru iar cealaltă în  zi de sărbătoare. 

Costumul popular este cel mai frumos strai de sarbatoare .Atunci când îmbrac costumul popular îmi dă  un „plus ” ,iar  mândria este mult mai pregnantă,  iar din acest considerent  oamenii te pot cataloga după ambalaj . De fiecare data  când prestezi o activitate  rămâi remarcat cu aceste minunății moștenite.

Pe final, aş dori, dacă se poate să adresezi câteva gânduri cititorilor noştri

 În primul rând vă mulțumesc amândurora pentru timpul acordat. Sunt convins că doar dacă ne întoarcem la rădăcini, putem practic să reînviem , să menținem obiceiurile și tradițiile. Numai așa realizăm că nu uităm de unde am plecat, din moment ce locul nostru este acolo unde Dumnezeu ne-a așezat ca și popor . La toți le putem spune că purtarea straielor populare merită să o facem cu mândrie și demnitate!

Va doresc multe realizari , sănătate și prosperitate.Iar,pe final îmi doresc să nu uitati că, de la un anumit nivel,  jocul popular este cel mai frumos drum între două puncte.

Îți mulțumim pentru amabilitate și putem să te asigurăm de toată atenția și sprijinul ziarului nostru de opinie și atitudine Criteriul Național, deoarece ne-am propus să promovăm toți tinerii care bat la porțile afirmării și slujesc cu demnitate valorile neamului românesc.

Sursa foto  : Arhiva personală a domnului Bogdan Stetco 

Toate drepturile rezervate! Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!

Interviu realizat de către Prof.Laurenţiu Alexandru Ciorogaru, director al Liceului Concord și Daniel Mihai -Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional