„Rezultatele referendumului vor schimba în profunzime felul în care tara e guvernata, pentru ca se trece de la un sistem parlamentar, la unul prezidential, despre care criticii spun ca i-ar da puteri sporite sefului statului”, a explicat pentru CNN  domnul profesor asociat Ahmet Kasim Han, de la Universitatea Kadir Has.

Este o victorie cu implicații grele, deoarece, prin acest referendum cel care a câștigat a fost Recep Tayyip Erdogan. Puterile sporite i-au stabilit o „superpreședenție ”, permițându-i să aibe controlul executiv, dar, de asemenea si cel al legilor cat și al sistemului judiciar. Cei care s-au exprimat favorabil au totalizat un numar de 51,3% din voturi legal exprimate, potrivit rezultatelor finale .

Departe de a fi avut acea anvergura, încă de câteva luni susținătorii săi l-au numesc „reis“ (lider) și tot ei au fost cei care l-au apreciat si l-au „simțit întărit” după lovitura militară ce a eșuat în iulie 2016. Aproximativ 25 de milioane de alegători din Turcia au insistat în timp ce europenii nu pot sa-si ascunda preocupările lor cu privire la o reformă constituțională care provoacă multe dezechilibreintre principiile statului de drept, inclusiv separarea puterilor in stat.

Caracterul cel puțin îngust dat de acest votul este o lovitură reală pentru lumea politică din Turcia. Eșecul democratiei a avut drept efect în marile orașe ale țării, începând cu în Istanbulul, în care Mustafa Erdogan a fost primar, cat și Ankara. Acesta a fost unul dintre  cele mai importante semnale pentru cele două orașe datand din 1994,unde la vot, Erdogan s-a bucurat de coabitarea cu majoritatea partidelor islamiste, în primul cu rând Partidul Bunăstării (Refah, dizolvat în 1998) și, din 2002 cu Partidul Justiției și Dezvoltării ( AKP).

Chiar daca  Erdogan a câștigat, este totuși slăbit politic, inclusiv la nivel internațional. Campania electorală a fost plina de relații extrem de reci, incordate intre președintele turc și mai mulți lideri europeni, inclusiv cancelarul german Angela Merkel, pe care a acuzat-o de „practici naziste“ pentru refuzul de a conduce o campanie oficială a campaniei sale în Germania. Acest lucru nu l-a oprit pe Erdogan pentru a reporni ostilitățile.

Reamintesc de faptul ca in trecut mulțimea de partizani si sustinatori din Istanbul au scandat sloganuri în favoarea pedepsei cu moartea, atunci cand președintele turc, însoțit de soția sa Emine, a promis să „discute mai repede problema cu premierul Binali Yildirim. ” „Am putea organiza un referendum“, a început. Revenirea în vigoare a pedepsei cu moartea în Turcia ar da lovitura de grație  procesului de aderare la Uniunea Europeană, aflata deja într-o comă profundă.

De asemenea, nu trebuie uitat nici faptul ca in timpul ascensiunii sale, Erdogan a devenit unul dintre cei mai puternici lideri ai G20. A avut chiar puterea de a canaliza toate  sentimentele nationaliste si a destramat elita politica. In acest fel presedintele Turciei a folosit aceleasi forte care l-au adus pe Donald Trump la Casa Alba sau au reusit sa scoata Marea Britanie din UE si o avantajeaza pe Marine Le Pen in cursa prezidentiala din Franta.

Totusi, analistii politici internationali sunt ingrijorati de un alt aspect capital. Cele mai mari temeri sunt de fapt legate de viitorul proces de islamizare al tarii si ce anume se va intampla cu sistemul de educatie.

Fara indoiala, pentru cei care vor ca Turcia sa continue pe drumul democratiei, al statului de drept, al justitiei independente si a libertatii de exprimare si egalitatii pentru toti, drumul cu directia „inainte” tocmai a devenit unul destul de aspru, presarat cu multe privatiuni si totodata abrupt.

Sursa foto : AFP, Yahoo News

Sinteză material realizat de către Prof.Daniel Mihai Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional