De aceea, în momentele  de respiro, m am bucurat de amabilitatea şi excelenta stare de spirit a uneia dintre cele mai talentate şi charismatice soprane , Ioana Mitu, cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate ce mi- a acordat un interviu ce vi-l oferim în exclusivitate.

 Dincolo de muncă,de talentul urias expus pe scenă, cine este de fapt Ioana Mitu?

În primul rând, mă bucur să fiu alături de dumneavoastră și de cititorii Criteriului Național, mulțumindu-vă pentru șansa de a împărtăși cu aceștia câteva dintre gândurile unui om pentru care, mai presus de orice tronează bucuria de a dărui, de a se confesa sincer,din emoțiile, bucuriile și tristețile vieții.Consider faptul că artistul trebuie să aibe o rază de umanitate pe scenă dar mai ales în societate. Așa cum ai spus, în spatele a ceea ce se vede pe scenă sunt sute, mii de ore de studiu pentru fiecare proiect în parte, dublate de necesitatea de a găsi energia și entuziasmul de a începe acest proces în fiecare dimineață. Iar satisfacțiile sunt pe măsură,deoarece cred că nu există ceva mai frumos decât a dărui un zâmbet, o emoție, sentimente pe care le primești întreit la final.

Cum ați descoperit scena?A fost pur şi simplu o chestiune de alegere sau ați ştiut de la bun început că muzica face parte din universul dumneavoastră interior? 

Inițial, în perioada gimanzială a fost doar un reflex, fiind  absolventă a Liceului de Artă “Dinu Lipatti” la clasa de pian. Iar în paralel eram înscrisă la Școala nr 1 din Pitești, într-o clasă orientată spre profilul real, fapt ce m-a ajutat pe tot parcursul evoluției mele…muzicale. S-a pus problema unei alegeri privitoare la studiile liceale, moment în care muzica și-a spus cuvântul. Frumusețea și diversitatea stărilor exprimate și trăite, bineinteles, pe parcursul unei arii, cromatica sonoră și  sinceritatea, ca ingredient necesar fiecărei interpretari și-au spus cuvântul, înclinând balanța spre partea artistică.

Care sunt primele amintiri legate de începutul carierei muzicale?

Carieră…n-aș numi-o așa, ci mai degrabă călătorie. Iar motivul determinant a fost “Ave Maria” de Schubert… cum îți spuneam, urmam cursurile de pian, iar în timpul liber abordam și un alt fel de repertoriu decât cel impus de programă. Profunzimea și frumusețea muzicii, textul au făcut ca ceva special să rezoneze în mine. Sigur că prin perservență, ne putem autoeduca să fim fericiți în orice domeniu spre care avem oarece aptitudini, însă în momentul acela am știut că muzica este singura care âmi poate aduce satisfacții atât la nivel profesional dar mai presus de asta la nivel personal, uman.

Cine a fost mentorul dumneavoastră?

Asta este o întrebare dificilă, deoarece sunt atâția oameni cărora trebuie să le mulțumesc pentru contribuția pe care au avut-o în evoluția mea profesională. În general se vorbeȘte de mentori în acest domeniu, dar nu aș vrea să particularizez, deoarece aș priva foarte multe dintre persoanele care au avut o influență benefică,  ce s-a manifestat pe termen lung, relativ invers-proporțional cu timpul petrecut alături de mine. Aș putea enumera câteva nume: Cristina Soreanu, Eleonora Enăchescu, Corneliu Murgu, Andras Kurthy, Thomas Heyer, însă lista este mult mai lungă…

Din ce moment ați dorit să vă dedicați exclusiv acestei frumoase meserii?

Un raspuns condensat ar fi că tocmai scena este ca un drog….cel puțin din momentul în care începe să se facă schimbul de emoții între tine ca artist și public…nimic din ceea ce am trăit până acum nu se poate compara cu asta !

Cine v-a inspirat şi cine continuă să fie pentru persoana dumneavoastră idealul în ceea ce reprezintă arta vocală?

Arta vocală….este foarte greu de spus. Maria Callas reprezintă pentru mine un ideal de expresivitate și subtilitate interpretativa. Sigur că noi, ca interpreți, suntem doar niște mesageri, atât ai compozitorilor, cat și ai personajelor întruchipate. De aici vine frumusețea, din posibilitatea de a-ți crea o realitate paralelă cu societatea în care trăim și de a te raporta întru totul la personajul interpretat. În acele momente Ioana Mitu încetează să existe, fiind înlocuită de Musetta(așa cum este ea redată în “La vie de Boheme” de Henri Murger), de Gretel, Susanna, Adina, Oskar, etc… Toate acestea sunt ingredientele care influențează în mare măsura arta vocală, sarea și piperul, ce nu pot fi adăugate de două ori în cantități perfect egale, iar de aici frumusețea, spontaneitatea și unicitatea momentelor petrecute pe scenă …Iar baza pe care se construiește totul este una tehnică, Mirella Freni fiind foarte aproape de perfecțiune din perspectiva mea.

 Ştiu că abordați diferite genuri muzicale. De aceea, vă simțiți mai aproape sufletește de vreunul din ele?

Opera a fost și va fi întotdeauna marea mea dragoste…îl ador pe Puccini. Dar trebuie să recunosc faptul că muzica românească are un loc aparte în sufletul meu, cânt cu foarte mare bucurie colinde și nu numai.Sigur că fiecare se exprima cel mai bine în limba maternă, legăturile text-noțiune se realizează foarte rapid la nivel psihic, asta dându-ți o mare libertate și spontaneitate în interpretare.De asemenea, îmi plac foarte mult tangourile și muzica sud-americană. Cred că este o legatura psihologică, temperamentală deoarece schimbările de ritm, suspansul, pasiunea și delicatețea se regăsesc aici, dublate fiind de o teorie a afectelor, în care cred cu tărie.

În general, ce apreciați cel mai mult la un partener de scenă?

Sinceritatea. Din punctul meu de vedere aceasta reprezintă o dovadă de tărie, chiar dacă ea s-ar traduce prin recunoașterea anumitor vulnerabilități. Cred că epoca așa-ziselor “dive” a fost depășită. Totul s-ar putea descrie din perspectiva mea în câteva cuvinte: autodisciplină, respect, sinceritate., dublate obligatoriu de flacăra interioară, ce nu va inceta niciodată să ardă…

Cum vă explicați că vocile româneşti se aud mai bine din străinătate?

Referitor la întrebarea ta ar fi multe de spus…. Poate că este o perioada de tranziție bazată în principal pe tendința de a copia sau de a importa aproape tot ( pe o plajă deosebit de diversă, de la Coca-Cola până la vocile de operă), fără a face distincția clară între brand și calitate. Suntem într-o epocă în care media are un efect hotărâtor, în lipsa unor sisteme clare de referință, întâlnite din ce in ce mai rar în randul publicului ușor influențabil, dar și mai grav,la nivelul unora dintre factorii de decizie.De aceea, pentru cei mai tineri, deosebit de bine pregătiți din punct de vedere profesional, însă fără o imagine deja formată, este uneori mai ușor să și înceapă cariera ăn străinătate, după care se întorc,Toți revin, fie doar și pentru câteva concerte, deoarece există ceva ce ne leagă de România. Este un suflu unic, ce-și face simțită prezența în special atunci când ești în afara țării și te leagă de spiritualitatea neamului. Nu vă ascund faptul că de fiecare dată când călătoresc, Tudor Gheorghe mă însoțește prin intermediul “Salcâmilor, ce …umblă dezgoliți prin codru/Cu tot sufletul afară”. “Primăvara simfonic” este unul dintre albumele care-mi amintesc permanent de un oarecare “temperament” național, dacă-l pot numi așa.

Care sunt temerile cu care vă confruntaţi, dar fericirile şi provocările?

Temeri… am încercat sa renunt la acestea deoarecere în  meseria noastră gusturile sunt atât de împărțite, iar actul artistic poate fi atât de greu măsurat. Pe de alta parte, temerile sunt strict legate de ego, iar asta este primul lucru la care ar trebui renunțat pentru a fi capabil să comunici deschis cu cei din jur. Cred cu tărie că fiecare dintre noi, ca artiști își găsește o categorie de public cu care rezonează, iar asta este cea mai mare bucurie pe care o poti avea…aceea de a dărui, chiar și un zâmbet. Viața nu este întotdeauna roz, știm asta cu toții, dar există un motor care mă determină să continui, sau să reîncep totul în fiecare zi-publicul și speranța într-o lume mai bună.

Cum abordați un rol nou? Dar un rol pe care l-ați mai cântat, dar pe care trebuie să îl reluați într-o versiune nouă, cum îl pregătiți?

În afara pregătirii strict muzicale – din perspectiva vocală, este necesară o continuă integrare a esenței personajului în propriul eu, asta dupa o documentare prealabilă, referitoare la operele literare pe baza cărora a fost scris libretul, dublate de interpretări marcante.In ceea ce privește un rol deja cunoscut, partea frumoasa este că de fiecare dată descoperi nuanțe noi în exprimare, laturi paralele și dualități în relațiile dintre personaje, ce vin odată cu trecerea timpului și cu evoluția lucrării din perspectiva subconștientului. Nu știu dacă există un punct final, este un proces continuu de explorare, îmbogățire, atât tehnică dar si interpretativă, influențat în special de evolutie si prefer să văd latura bună, aceea care se referă strict la progres.

 Care este lucrul cel mai frumos din viaţa unui artist liric?

Să poată dărui și să știe cum să primesca. Aceste doua concepte nu pot exista unul fără celălalt, însă e important să se pastreze în stare pură, nediminuate de ego. Este o linie foarte fină ce delimitează demnitatea de ego,iar păstrarea purității mesajului este singurul ingredient ce ne duce spre o destinație. Sau o destinare, mai degrabă, fiecare dând ceea ce are mai bun de dat !

 De asemenea,fără a vă chestiona cu privire la trăirile,la emoţiile artistice necesare,cum anume vă  imaginați lumea şi atunci când participați la spectacole umanitare, de binefacere?

Cred ca am descris asta mai sus într-o oarecare măsura, singura diferență ar fi că emoția se amplifică oarecum, deoarece primești în schimb ceva minunat, foarte pur. Ceva “nepoluat” de minte, de altă proveniență…  În situații limită, oamenii renunță la etichete și asta mă încarcă foarte mult…

 Cu ce premii, distincţii şi colaborări vă puteţi lăuda până în prezent ?Care sunt proiectele dumneavoastră curente? Ce v-ați propus pentru anul 2016?

Premiile sunt sigur, foarte importante, dar ele nu relevă întotdeauna complexitatea unui artist, motiv pentru care prefer să le amintesc pe cele mai recente: Premiul Special al Juriului la Concursul Internațional “Elena Teodorini” , Craiova și Young Opera Singer Award, Oferit de Fundația Georg Solti, Beverloo, Belgia.

Ceea ce a schimbat cu adevarat anumite lucruri au fost workshopurile cu artiști de renume printre care menționez doar câteva nume: Dame Kiri Te Kanwa, Sir Thomas Allen (fiind bursieră a Georg Solti Academy), Montserrat Caballe (unde am fost invitată de a participa la Gala de Operă oferită în onoarea celebrei soprane), David O’Neill.

Am colaborat cu o sumedenie de instituții din țară și străinătate, un loc special avându-l Opera din Timișoara, unde am debutat încă din anii studenției, la care se adaugă Nederland OperaStudio, Opera din Craiova și locul în care mă simt acasă, Opera Națională din București, mulțumind pe aceasta cale colegilor ce formeaza o echipă minunată, alături de care m-am dezvoltat foarte mult din punct de vedere profesional.

 Câteva ganduri adresate cititorilor noştri la început de an…

Gândurile pe care le transmit sunt câteva cuvinte pe care le asociez unui lucrări minunate, “Hansel și Gretel” de E. Humperdinck, ce mi-a fost alături într-un fel sau altul pe tot parcursul evoluției mele profesionale:

Curaj.Lumina.Suflet.Credinta.Liniste.Bine.Victorie.Putere.Victorie.Speranta.

Intelepciune.Puritate.Pasiune.Indrazneste.Sa ai parte. De toate.

Respect.

Fericire.Inima.Caldura.Crestere.Zambet.

Mulţumindu-vă pentru amabilitate,pot să vă asigur de toată atenţia şi deschiderea ziarului nostru deoarece ne am propus să promovăm adevăratele valori artistice şi culturale, cu atât mai mult cu cât Ioana Mitu este genul de persoană inteligentă,agreabilă şi vivace aşa cum pozele au acea capacitate de a se reflecta şi de a releva frumuseţea interioară cât şi în cea exterioară.

Interviu realizat de către Daniel Mihai Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

Sursa foto şi video : Arhiva personală a Sopranei Ioana Mitu -http://ioanamitu.com/biography

Toate drepturile rezervate!Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!