În doar trei ani, între 1969 și 1972, 12 oameni, toți americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 43 de ani, niciun pămân­tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizitam satelitul. Îi „deranjăm” pe cei care sunt acolo de foarte multă vreme și le incurcăm planurile pe care le desfășoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sunt alte ființe acolo?

Astronomul rus Evgheni Arsiukin și matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susțin acest lucru cu toata fermitatea, adu­când în sprijinul afirmației lor dovezi concrete.

Cotidianul Pravda a publicat și el o serie de destăinuiri și fotografii despre clădirile aflate pe partea nevă­zută a Lunii, despre entitățile extraterestre care ar fi acolo și despre mașinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atâta bătaie de cap. Dar există așa ceva acolo sau sunt doar fabulații? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au vazut ei ceva, atunci cind au ajuns acolo?
In mod bizar, filmele facute pe Lună de unele echipaje au. dispărut din arhive, ca și cum am vorbi despre niște banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ținute secrete timp de trei-patru decenii, au început să transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin și Centrul de control au fost douaă minute de tăcere, justificate inițial de NASA prin apariția unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o frază codificată”.

Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totusi, în cele două minute, între Lună și Pământ s-au purtat discuții aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-ade­văr pulsul brusc, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respirația și l-a făcut să strige la colegul său.
Iata o parte a convorbirilor:

„Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau sa știu!

Controlul misiunii: Ce se întimplă acolo? (întreruperi, paraziți) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă?

Apollo 11: Chestiile alea sunt imen­se, domnule!. Enorme. Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred! Repet, mai sunt și alte nave spațiale aici., aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sunt pe Lună și ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin: Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce. ce.ce.? Ce naiba se întâmplă? Ce s-a intimplat cu voi?

Armstrong & Aldrin: Ei sunt aici, sub suprafață.

Houston: Ce e acolo? (paraziți, emisie întreruptă, interferențe) Controlul cheamă Apollo 11.

Armstrong & Aldrin: Am văzut niște vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observând instrumentele.

Houston: Neclar! Repetați ultima informație!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sunt și alte nave spațiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!

Houston: Repetați, repetați comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automată. Îmi tremură rău mâinile și nu mai pot face nimic. Încercăm să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ați înregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sunteți acum? Ce-i cu gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sunt aici și ne privesc. Se uită la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ați instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spațiale, cu siguranță mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat”.

Să mai amintesc ceva pe final, faptul că această discuție a fost recepționată atât de ruși, care urmăreau îndeaproape misiunea, cât și de diverși radioamatori de pe glob și că, într-un interviu, Armstrong a declarat că, înainte de plecare, au fost avertizați că pe Luna vor întâlni ceva.

Surse foto www.lovendal.ro,www.enational.ro