Insula Stejarilor este situată în apropierea portului Halifax din provincia canadiană Noua Scoţie. Ea a fost descoperită în anul 1785. Stejarii care cresc pe această mică porţiune de pămant au dat nu numai numele insulei, ci au avut un rol important în ceea ce exploratorii au denumit „Fantana Comorii”.
Această lucrare ai cărei constructori au rămas necunoscuti are o adancime de peste 30 de metri. In puţ, pe verticală, din trei în trei metri se găsesc platforme realizate din lemn de stejar. Spaţiul rămas liber este umplut cu pămant amestecat cu fibre de cocotier. In urma analizelor făcute bucăţilor de lemn, experţii canadieni au constatat că ascunzătoarea tezaurului a fost realizată între anii 1700 şi 1750. In anul 1795, din intamplare, trei tineri au descoperit locul unde se afla „Fantana Comorii”.
Zona era o poiană în care puteau fi observaţi numeroşi butuci de stejar care păreau a fi tăiaţi cu mult timp in urmă. În mijlocul luminişului se afla o depresiune care marca poziţia puţului. Amintindu-şi de o veche legendă locală conform căreia piraţii şi-ar fi îngropat comoara în insulă, si mai mult de atata, stiind ca genul acesta de descoperiri sunt posibile, exemplu fiind tezaurul din lacul Guatavita (Columbia) cei trei băieţi au încercat să scape în adancurile şanţului. După ce au ajuns la cea de-a doua platformă, ei au fost nevoiti să-şi întrerupă lucrul din lipsă de bani. Dar vestea privind curioasa descoperire s-a răspandit rapid, astfel încat începand cu anul 1804 au fost întemeiate mai multe companii care aveau drept scop cercetarea „Fantanii Comorilor”.
A fost descoperită si o piatră gravată cu semne indescifrabile. Aceasta a devenit la randul ei obiectul unei alte enigme deoarece a dispărut şi pană în prezent nu a mai fost găsită. S-a observat că prin intermediul a două canale artificiale, putul era în legătură cu Oceanul Atlantic. Pe măsură ce excavaţiile înaintau fantana se umplea cu apă.
ln anul 1850 au fost scoase la lumina zilei trei verigi ale unui lanţ de aur, dovada indiscutabilă a prezenţei metalului preţios în ascun-zătoare. După numeroase încercări nereuşite la sfarşitul secolului al XIX-lea exploratorii au avut ideea de a întrerupe comunicaţia dintre ocean si „Fantana Comorii”. Cu toate echipamentele folosite muncitorii nu au reuşit să oprească ridicarea nivelului apei aşa cum intenţionaseră. Faptul a constituit un nou mister, specialiştii constatand că vechii constructori au avut în vedere un anumit scop pentru care au realizat un asemenea sistem de protecţie. Evident nu putea fi vorba decat despre disimularea unor obiecte de valoare. Forajele au ajuns pană la 52 de metri, o adancime care reprezenta un record pentru epoca respectivă. La acel nivel sondele au întalnit o suprafaţă metalică.
Au fost descoperite mai multe bucăţi de fier şi un pergament pe care sunt trasate cu cerneală neagră cateva semne care se aseamănă cu grupurile de litere „ui”, „vi” sau „wi”.
Arheologii şi-au pus numeroase întrebări în legătură cu tezaurul din fantana misterioasă:
- Cine a îngropat comoara în Insula Stejarilor?
- Ce semnifică inscripţia de pe piatra gravată care a dispărut?
- In ce scop au fost amplasate în fîntînă, la o distanţă de trei metri, platformele din lemn de stejar şi de ce pămîntul a fost amestecat cu fibre de cocotier?
- Cine a proiectat şi construit „Fantana Comorii”?
- Care era adevărata sa adancime?
La aceste întrebări nu a putut fi dat nici un răspuns satisfăcător.
De asemenea, au fost emise mai multe teorii privitoare la comoara din insulă. Prima se referă la prezenţa vikingilor în acele ţinuturi; după ce au jefuit cetăţi bogate din Europa ei au traversat Atlanticul si au ajuns în Insula Stejarilor şi-au ascuns prada. O ipoteză originală este aceea după care tezaurul din fantană provine dintr-o biserică din Scotia. Obiecte de cult, bijuterii, monede de aur şi argint adunate de-a lungul veacurilor în locaşul de cult au dispărut în mod misterios în anul 1560.
Nu este omisă nici părerea conform căreia în „Fantana Comorii” au fost depozitate bijuteriile Coroanei Franţei. Ipoteza acceptată de majoritatea specialiştilor, susţine că piraţii au fost aceia care au ascuns tezaurul în insula canadiană, deoarece fibra de cocotier descoperită din abundenţă în puţ era un material des utilizat pe corăbiile piraţilor şi provenea din teritoriile ocupate de aceştia în Marea Caraibilor. Indiferent de teoria preferată, pentru regăsirea comorii din Insula Stejarilor s-a depus cel mai mare efort şi s-au cheltuit cei mai mulţi bani, rezultatul nefiind cel scontat de către cercetători.
