In acest articol vom analiza cateva dintre cele mai mari scandaluri de coruptie din ultimii ani si vom discuta despre modul in care acestea au afectat increderea populatiei. Vom explora cazuri celebre din diverse colturi ale lumii si vom incerca sa intelegem de ce este atat de dificil sa se recastige increderea dupa astfel de incidente majore.

1. Scandaluri de coruptie de amploare internationala

In ultimii ani, numeroase scandaluri de coruptie au zguduit guverne si institutii din diverse tari, dezvaluind coruptia sistemica si lipsa de integritate a unor lideri politici si oameni de afaceri. Unul dintre cele mai rasunatoare cazuri este cel al scandalului Panama Papers, care a scos la iveala modul in care liderii politici si oameni de afaceri au ascuns averi uriase in paradisuri fiscale.

Potrivit unui articol publicat de BBC, scandalul Panama Papers a dezvaluit implicarea a numerosi oficiali guvernamentali din diverse tari, incluzand politicieni de rang inalt si persoane din anturajul acestora. Publicarea acestor documente a zguduit increderea in guvernele respective si a determinat numeroase demisii si anchete internationale.

Un alt scandal major este cel al companiei Petrobras din Brazilia, unde investigatiile au dezvaluit o retea complexa de mita si spalare de bani, implicand lideri politici de top si oameni de afaceri influenti. Impactul asupra economiei braziliene a fost devastator, iar populatia a manifestat in repetate randuri impotriva coruptiei endemice.

2. Coruptia in sectorul public si privat

Scandalurile de coruptie nu se limiteaza doar la sectorul public. In multe cazuri, coruptia apare la intersectia dintre afaceri si politica, unde interesele economice si financiare prevaleaza asupra eticii si legalitatii.

Un exemplu concret este scandalul Dieselgate, care a zguduit industria auto mondiala. Compania Volkswagen a fost prinsa folosind dispozitive care manipulau emisiile de noxe, afectand milioane de vehicule. Acest scandal a subminat increderea in industria auto si a afectat negativ reputatia marcii. Pentru a mentine siguranta si calitatea vehiculelor, multi proprietari au ales sa-si modernizeze masinile cu piese auto de inalta calitate, cum ar fi jante auto performante, care sa asigure stabilitate si siguranta in orice conditii.

Scandalul Dieselgate nu doar ca a afectat increderea consumatorilor in industria auto germana, dar a condus si la penalitati financiare uriase pentru companie, precum si la pierderea reputatiei pe plan global.

3. Impactul asupra increderii populatiei

In orice societate, increderea populatiei in institutiile statului si in mediul de afaceri este esentiala pentru stabilitatea sociala si economica. Cand astfel de scandaluri ies la iveala, increderea este puternic zdruncinata, iar procesul de reconsolidare poate dura ani de zile.

Studiile arata ca, dupa dezvaluirea unui scandal major, cetatenii devin mai sceptici fata de actiunile guvernului si ale liderilor politici. De asemenea, increderea in marile corporatii este erodata, iar consumatorii devin mai atenti la practicile companiilor pe care le sustin.

Pe termen lung, impactul coruptiei poate duce la polarizare sociala si la o diminuare a participarii cetatenesti. Protestele si miscarile civice devin mai frecvente, iar autoritatile sunt supuse unei presiuni constante pentru a adopta masuri de transparenta si responsabilitate.

4. Masuri pentru recastigarea increderii

Dupa dezvaluirea unor scandaluri de amploare, este crucial ca autoritatile si companiile implicate sa adopte masuri clare pentru recastigarea increderii populatiei. Printre aceste masuri se numara:

• Implementarea unor mecanisme stricte de control si audit pentru a preveni abuzurile si frauda.
• Transparenta in gestionarea fondurilor publice si raportarea financiara regulata.
• Reformarea sistemelor juridice pentru a asigura pedepse eficiente si aplicabile in cazurile de coruptie.
• Promovarea unor campanii de constientizare care sa incurajeze cetatenii sa raporteze coruptia.

5. De ce este greu sa recastigi increderea dupa un scandal de coruptie

Odata erodata, increderea populatiei este dificil de reconstruit. Chiar si dupa demiterea persoanelor implicate si adoptarea de reforme legislative, perceptia negativa poate persista ani de zile. Increderea nu poate fi restaurata doar prin declaratii publice, ci prin masuri concrete si transparente.

Un factor important il reprezinta educatia civica si implicarea activa a cetatenilor in procesele democratice. Cresterea nivelului de constientizare a drepturilor si responsabilitatilor civice poate contribui la prevenirea coruptiei si la construirea unei societati mai corecte si mai transparente.

Concluzie

Scandalurile de coruptie din ultimii ani au demonstrat cat de vulnerabile sunt institutiile si marile corporatii in fata abuzurilor si intereselor financiare. Impactul asupra increderii populatiei este profund si de lunga durata, iar procesul de reconsolidare necesita eforturi sustinute si schimbari fundamentale.

Pentru a preveni astfel de situatii in viitor, este esential ca liderii politici si oamenii de afaceri sa adopte principii de transparenta si responsabilitate. Doar printr-o abordare proactiva si prin implicarea cetatenilor in lupta impotriva coruptiei se poate construi o societate bazata pe incredere si integritate.

Într-o lume digitală în continuă schimbare, unde politica pare mai degrabă un spectacol de varietăți, intrarea lui Călin Georgescu pe TikTok a fost un moment demn de „Breaking News”. Cu o aură de Mesia al suveranismului și un discurs pe alocuri demn de o piesă de teatru absurd, Georgescu ne propune să-i urmărim viziunea pentru România. Dar să ne oprim puțin din scroll și să ne întrebăm: despre ce viziune vorbim, mai exact?

„Suveranitatea economică” și alte povești pentru adormit poporul

Georgescu ne promite salvarea printr-o economie suverană, eliberată de „dictatura globalistă”. Sună bine, nu? Dar ce înseamnă asta concret? În discursurile sale, înlocuirea importurilor cu „produse 100% românești” este un deziderat nobil, dar realizabil doar pe hârtie. Economia României, dependentă de investiții externe și ancorată într-un lanț global de aprovizionare, ar risca să se transforme într-o insulă izolată sub conducerea unui astfel de suveranist extrem. Într-o criză economică globală, acest tip de izolaționism ar putea însemna colaps financiar, lipsuri de bunuri esențiale și o nouă eră a austerității.

Poporul, între retorică și realitate

Călin Georgescu declară că se află „în slujba poporului”, dar discursul său abundă de ambiguități. Promisiunile despre o Românie care renaște sub conducerea sa par mai degrabă un remake al filmului „Cei șapte ani de acasă”, doar că fără final fericit. Retorica sa naționalistă, adesea mascată sub un strat gros de populism digital, ignoră realitățile geopolitice și economice. Planurile sale ar putea duce la tensiuni diplomatice, izolarea țării pe scena internațională și un viitor mai mult decât incert pentru cetățenii săi.

Extrema dreaptă 2.0: de la mitinguri la live-uri

Georgescu nu este doar un simplu politician, ci un influencer cu accente de extremă dreaptă. TikTok-ul, platforma unde dansurile și teoriile conspirației coexistă armonios, pare să fie terenul său preferat pentru a-și răspândi ideile. Retorica sa suveranistă poate părea atrăgătoare pentru cei dezamăgiți de actualul context politic, dar soluțiile pe care le propune sunt fie nefezabile, fie profund periculoase.

Pe scurt, dacă Călin Georgescu ar ajunge la conducerea țării, România ar putea experimenta o combinație unică de criză economică, incertitudine politică și un discurs naționalist devenit politică de stat. Pe TikTok, Georgescu e un Mesia digital; în realitate, e doar un populist abil, care jonglează cu emoțiile unei țări în căutarea unor răspunsuri simple la probleme complexe.

Mă fraţâlor, vă spui una păţâtă astă-toamnă. E drept, a trecut ceva timp de atunci, dar eu n-am uitat. Mă pomenii cu nepoată-mea Leta la poartă. Nea Mărine, zâce, vino iute! Îu, Doamne ia-mă, arde? Nu, zâce, vino! Îmi lăsai treaba, vorba aia, ca să mă duc să-l găsăsc pe omu-său palancă la pământ. Mangă să făcusă Ghiţă, de abia îl ridicarăm amândoi de jos, auz’?! Ce-mi vine mie-n minte, zâc: Ia’ lasă-l să vedem ce face! Când s-o trezî, să vadă un’ s-a culcat. Nu, zâce Leta, dacă răceşte, ce mă fac? Tot eu trag, şi îi dedei dreptate. Căzusă în bucătăria de vară şi cine mai prăpădeşte focu’ pe vremea asta aci? Bine, zâc! Îl luarăm de subţiori şi-l dusărăm în casă.
Dar a doua zî, cu cine crez’ că dedei nas în nas la Căţaua leşinată? Cu Ghiţă. Ferchezuit de zâci drace, trăsnea de la o poştă a apă de tauletă. Ei, fi-ţ-ar starea min-ta a dreacu’, îmi zâsăi, păi nu am eu ac de cojocu’ tău! Adică, îţi baţi joc de oameni făcuţi gata? Nu mi ţi-l chem eu pe Sucă să te filmeze cu tilifonu, ca să vez’ mâine ce parfumat eşti? Ba să te vadă şi o lume-ntreagă?! A dreacu’ invenţie şi Feisbucu’ ăsta! Să vez’ cum îţi vine mintea la cap în doi timpi şi trei mişcări. Păi!
Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!

Sursa foto: https:// google.com

Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în data de 05.07.2020 și trimis în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național

Prim-vicepreşedintele PNL, de care făceam ieri „voroavă”, a susţinut examenul la limba şi literatura română la 42 de ani zicând atunci când a ieşit din sală că examenul a fost „nici prea-prea nici foarte-foarte”.
Până aici nimic spectaculos, desigur, dar se pare că omul nostru, pe care l-am luat ieri în tărbacă, nu este atât de inocent precum l-am zugrăvit şi de aceea se cuvine să aducem o binevenită completare.
Ce ţi-e şi cu mass-media asta, dom’ne?! Cum faci o mişcare, cum te ia la puricat. Îţi cercetează trecutul, ba îţi fabrică şi un dosar, dacă nu cumva ai deja unul, şi om te-ai făcut. Generoasă presă avem, da…
Acuma, nu că m-aş da în vânt după omul cu pricina! Doamne fere’! Nu am nici în clin nici în mânecă cu ’mnealui, dovadă că l-am ridiculizat în pamfletul de ieri, dar de aici şi până la ceea ce am aflat între timp este, totuşi, cale lungă. Da… Auz’, omul ar fi un interlop, de fapt, şi pe deasupra părtaş la crima înfăptuită de fratele său, care era bodyguard la un moment dat. Brrr! Mi se face pielea de găină.
Nu am nimic cu persoana, am zis, nici cu presa care uneori chiar dacă eşti curat ca lacrima, are mijloacele ei de a te murdări, dar de aici şi până la crimă, nu ştiu ce ar mai fi de adăugat.
Bine, mă om de Dumnezeu, dacă te ştiai pătat, de ce ai ieşit în faţă, mă? Nu era bine să fi rămas mai departe un anonim vice şi, vorba ceea, nici nu îţi băteai capul să înveţi?
Ai vrut să fii corect sau te mustra conştiinţa că ocupi un post fără a avea studii şi poftim care îţi este răsplata?! Să n-o dai în fras de ţară? Ba o dai şi încă pe bună dreptate. Adică, unii ocupă un fotoliu cald în parlament cu patru clase, iar pe tine te-a apucat completarea studiilor?! Şi iată ce-ai obţinut! Un şut în, pardon de expresie… Poftim, mă faci să vorbesc şi urât!
Dar un lucru este cert. Având în vedere trecutul domniei tale, nu cred că degeaba ai intrat în politică, ci, se înţelege, pentru protecţie, combinaţii, bani… Cu alte cuvinte, pentru foloase necuvenite.
Dar a dracului presă, dom’ne! Cum îşi bagă ea nasul peste tot! Asta e în stare să găsească pete şi-n soare, dar ce zic eu, odată ce-ai intrat în ghearele ei feroce, te-ai nenorocit. Pe viaţă te pune bine.
Dixit!

Sursa foto: https://google.ro

Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național

Intermediarul…
Are şi acesta o poveste. E drept, de numai 25 de ani, dar cert este că a devenit, efectiv, un fenomen. Fără el nu se publică o carte, ba chiar este recenzentul gata oricând să-ţi facă serviciul de a scrie o cronică meşteşugită, dacă nu chiar elogioasă. Certamente, a devenit pe nesimţite indispensabil lumii noastre literare.
Că lucrează invariabil cu editura X din urbea Z, nu se bagă de seamă. Poate numai un cârcotaş ar putea să-i caute nod în papură acestui om cuviincios, bonom, amabil, gata oricând să sară în ajutorul « scriitorilor » dornici de afirmare. Pardon… ’Mnealui oferă clientului ce îi trebuie şi lucrează cu… materialul clientului. Este « onest », deci nu-i putem aduce nicio acuză.
Ne pune însă pe gânduri faptul că lucrează invariabil cu aceeaşi editură. Şi am sesizat acest lucru la un recent eveniment unde s-au lansat cinci cărţi (prolific românul, dom’le !), dintre care trei la editura amintită şi având drept postfaţă o recenzie semnată de acelaşi domn profesor dr. conferenţiar universitar…
Să nu intri la idei când constaţi asemenea lucru? Ba intri, fiindcă îţi pui sufletul pe tavă în mâna unui impostor, a unui escroc, că nu poate fi numit altfel un asemenea individ. Cum se face că nu a găsit nicio editură în oraşul nostru, unde sunt pe puţin cinci, şi a trebuit să colaboreze musai cu o editură din oraşul în care şi-a terminat studiile? Nu bate la ochi? Ba da, bate, şi încă al dracului, fiindcă ‘mnealui este, practic, porta-vocea editurii X, mascat, desigur, în amabilul profesor ce îţi perie orgoliul rănit de atâţia alţi colegi, care din invidie ( sic!) nu te apreciază, nu te înţeleg, ba te mai iau şi-n tărbacă atunci când citeşti în cenaclu. Iar tu, onest mâzgălitor, dornic de afirmare cu orice preţ, te laşi foarte uşor păcălit de « domnul profesor », fără a visa măcar că te afli, de fapt, în ghearele unui şarlatan de cea mai joasă speţă.
Pentru că, să fim înţeleşi, respectivul individ nu are alt rost în societatea noastră literară decât acela de a racola din rândul membrilor acesteia « scriitori » . Pe bandă rulantă, dacă se poate. Fiindcă editurile – SRL –uri apărute peste noapte, precum ciupercile după ploaie-, trebuie să facă profit ca să meargă mai departe. Şi nimeni altcineva n-a înţeles mai bine acest lucru decât umilul nostru coleg, intermediarul de serviciu al unui asemenea SRL. Că va fi având şi ‘mnealui partea, dacă nu va fi fiind chiar acţionar al unui asemenea SRL, asta e altă poveste. Doar e vorba de bani aici, de foarte mulţi bani. Câştigaţi cu sudoarea frunţii, nu?!
Luaţi aminte, aşadar, amatori de glorie ieftină! S-ar putea să vă coste scump, foarte scump. Şi la propriu şi la figurat! Fiindcă posteritatea ce vă va diseca opera, nu are de-a face cu amabilul profesor X. Din nefericire.

Sursa foto: https://google.com

Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național

Prin anii ’90 se spunea că vor apărea tot felul de profeţi mincinoşi, dar nu mi-aş fi imaginat atunci că fenomenul va lua amploarea la care suntem martori astăzi.
De la şarlatanul care îţi vinde elixirul tinereţii fără bătrâneţe la cap de pod (doar e visul omului dintotdeauna!), până la profetul Apocalipsei şi răspândacul diferitelor FAKE-NEWS-uri de pe Facebook, pentru că trebuie să recunoaştem, a ajuns mijlocul de informare şi dezinformare cel mai la îndemână în secolul al XXI-lea, numit şi al informaţiei, putem spune, indubitabil, că mileniul al III – lea a pornit de-a binelea cu stângul.
Am citit în anul 1993 cartea semnată de Ion Ţugui „Şapte ani apocaliptici” – o carte care a făcut furori la vremea sa stârnind, deopotrivă, indignare şi surpriză, apreciere şi dezavuare, fiind, aşadar, o carte contoversată şi tocmai de aceea cu mare priză la public, dar abia acum m-am dumirit câtă dreptate avea autorul ei.
Vedeam şi eu semnele vremii, cum se spune, dar tot am sperat că marele scriitor se înşela şi că vom păcăli PROVIDENŢA. Abia acum, când viaţa întregii planete se află SUB SEMNUL ÎNTRBĂRII, privind retrospectiv şi judecând la rece, înţeleg pe deplin mesajul acelei cărţi.
Un mare vizionar, ca toate marile talente, dealtfel, Ion Ţugui a citit acele semne cu un pas înaintea tuturor şi, în generozitatea sa, ni le-a adus la cunoştinţă pentru a ne avertiza asupra pericolului ce ne pândeşte. Dar omul, atât de sigur pe el, atât de orgolios, nu a ţinut cont. Nu… Nici Apocalipsa după Ioan, atât de înfricoşătoare, nu l-a impresionat, amăgindu-se că nu tocmai lui i se va întâmpla una ca asta şi că tot ceea ce se profila atât de clar la orizont se va petrece într-un timp îndepărtat, foarte îndepărtat.
Aşa că, în nesăbuinţa lui, omul a încălcat într-o veselie Cele zece porunci, a defrişat pădurile şi a poluat mediul, a otrăvit apele fără a avea o viziune de ansamblu, adică fără a realiza că tot ceea ce face îl va afecta în mod direct, mai devreme sau mai târziu.
Nevăzând, aşadar, mai departe de ograda sa, omul a pângărit tot şi iată că s-a trezit în mileniul al III-lea martor al unei MOLIME fără precedent, molimă ce îl decimează. Pentru că, indiferent de originea virusului ucigaş Covid – 19, trebuie să recunoaştem că omul şi numai omul este vinovat, iar azi nu face altceva decât să tragă ponoasele nesocotinţei sale perpetuate vreme de generaţii.
Că nu îşi va recunoaşte vina în veci, este de la sine înţeles.
Dar să revenim la profeţii mincinoşi. Fake-News-urile de care sunt pline Facebook-ul şi canalele media astăzi au rolul de a manipula, de a controla, pentru că cine deţine informaţia, deţine şi puterea. Aşadar, rolul răspândirii unor informaţii false este acela de a manipula, de a controla şi a deţine puterea. Şi putem spune că aceşti postaci nu sunt altceva decât profeţii mincinoşi despre care se vorbea prin anii ’90.
Curios este însă faptul că fiind informaţi, suntem, în fond, tot mai nesiguri pe noi, tot mai nesiguri pe adevărul informaţiei. Circulă atâtea ştiri false cu scopul de a controla şi de a manipula, încât trebuie să fim foarte circumspecţi şi să ne luăm informaţiile din surse sigure, demne de încredere. Altfel, cădem în capcana manipulării. De ce? Pentru că devenim simple păpuşi în mâinle unor sforari dibaci, dacă nu chiar suntem deja, având în vedere evoluţia evenimentelor din ultima vreme.
Dixit!

Sursa foto: https://google.com

Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național

Bombardaţi zinic, dar ce zic eu, din oră în oră, cu ştiri care de care mai contradictorii, nu este de mirare că am ajuns să ne îndoim până şi de noi înşine.
Chiar aşa! Circulă atâtea teorii ale conspiraţiei, atâtea speculaţii pe marginea unor subiecte fierbinţi, de stringentă actualitate, atâtea supoziţii şi dezminţiri la nivelul cel mai înallt, încât nu este de mirare că am devenit circumspecţi, ba chiar tratăm ca posibil FAKE-NEWS până la proba contrarie, desigur, orice ştire.
Atât ne-au ameţit canalele media prin ample dezbateri în jurul unor ştiri pe surse (pentru rating, desigur!), ştiri care uneori s-au dovedit a fi de un fals grosolan, încât am devenit foarte neîncrezători în ele, indiferent de forma în care sunt prezentate.
Când, fondat sau nu, ai noştri diriguitori nu au altă preocupare decât aceea de a se denigra reciproc, numai şi numai pentru a creşte în sondaje, noi, ca simpli alegători, ce să credem? Pe cine să mai credităm dacă sunt toţi o apă şi un pământ?
Pe cei de la putere care se laudă cu realizările mai ceva decât Ceaşcă la vremea lui sau pe cei din opoziţie care latră cum că se duce de râpă economia, ţara?
Sincer! Aşa nu se mai poate. Adică, întreaga Europă, ba chiar şi America, se resimt economic după PANDEMIA COVID-19, dar economia noastră duduie. Sunt zeci de mii de firme care au intrat în şomaj tehnic, altele au dat faliment, iar noi ne lăudăm cu economia înfloritoare.
Daţi-mi palme să mă dezmeticesc, că eu chiar nu pricep cum devine chestia! Adică, firmele au intrat în faliment, numărul şomerilor a trecut de 1 000 000, dar noi promitem investiţii majore în infrastructură. Cu ce bani, Doamne iartă-mă, când bugetul este secătuit?
Ai noştri conducători promit, însă, marea cu sarea, cu speranţa că, tot ducându-ne cu preşul, îşi vor păstra ciolanul. Nu, dragilor, nu vă mai faceţi iluzii! Chiar nu mai ţine!
Cetăţeanul turmentat s-a trezit şi deşi în ziua fatidică a alegerilor se va întreba, pentru că, da, vom ajunge şi acolo (sic!): „Hâc! Eu cu cine votez?” până la urmă, va amenda demagogia voastră ieftină. Incompetenţa, prostia şi infatuarea sunt atât de evidente, încât vor fi penalizate fără drept de apel. Că e posibil să cădem din lac în puţ, ca de fiecare dată de 30 de ani încoace, asta e. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere.
Probabil vă întrebaţi, ca şi mine de atâtea ori, de ce oamenii competenţi, oneşti nu se amestecă în politikă. Răspunsul este foarte simplu. Sunt prea inteligenţi pentru a-şi pune obrazul în joc numai şi numai de dragul banului. Pentru a fi politician, trebuie să nu ai scrupule. O conştiinţă curată, însă, nu se va mânji niciodată.
Democraţia, aşa-zisa noastră democraţie, a scos la iveală dihonia, mizeria din oameni. Cum să – i mai credem, aşadar, pe politicieni, fie că sunt la putere, fie în opoziţie, dacă nu fac altceva decât să se sape reciproc, chipurile în interesul nostru.
Răspunsul se subînţelege, desigur, iar orice comentariu este de prisos.

Sursa foto: https://google.ro

Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național

Atentie la semne si mesaje, aparent fara semnificatie !

Din trairile proprii:- Orice gand care a sosit la mine avea si potentialul de realizare in lumea materiala, altfel nu ma vizita-
Ca ex. gandul care mi-a venit prin anul 1994 sa trec in magistratura; nu l-am alungat , insa am amanat trecerea la fapte ; cand imprejurarile exterioare au devenit din ce in ce mai coercitive, am pornit hotarat si increzator in realizarea gandului de deveni judecator, ceea ce s-a si realizat.
Pentru a avea parte de – vizita unor ganduri cu potential de ati schimba viata – trebuie sa te pregatesti zi de zi, in adevar si sinceritate, adica sa pregatesti -GOLUL- unde urmeaza sa soseasca Gandul cel bun; sa fii pe faza pentru a-l primi, altfel pleaca la altul care nu ezita, goluri fiind destule…
Pe structura Gandului sosit mintea va tese caile si mijloacele de realizare in fapt a continutului gandului; perseverenta si claritatea sunt absolut necesare.
*
In momente de rascruce, asa cum traim in aceasta perioada, fii foarte atent la -gandurile care te viziteaza- treci concomitent la faza viziunii punerii in act ; nu te baza pe ceea ce este fiindca ai vazut ca : Uite este , uite nu-i ! Sa-ti vezi propriul interes, nu lasa pe altul sa gandeasca pentru tine fiindca el lupta pentru interesul lui; sunt vremuri tulburi, aparent linistite, scapa cine poate in functie de stiinta si vointa de care dispune. Vointa de luciditate este cea mai mare sfortare care i se cere omului.
Fii lucid si hotarat !

Sursa foto: https://google.com

Redacția platformei media independente Criteriul Național mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 20 Mai 2020 în exclusivitate. Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent