Am condus guvernul fără tihnă…
Dragostea pentru popor mă doare…
Truda pentru țară e fără odihnă…
Zilnic mă chinuiesc să o calc în picioare!

ONE! Festival, cel mai mare festival al muzicii românești, și-a desfășurat, duminică seara, un nou episod. Din capul locului, trebuie să vă reamintesc faptul că, timp de patru weekend-uri, Piața Ovidiu din Constanța se va transforma în cel mai fierbinte loc de pe litoralul românesc, iubitorii muzicii putând gusta show-uri live și muzică pentru toate gusturile. Astfel, vinerile sunt rezervate celor care vor Magic Sunsets, sâmbetele sunt pentru Kiss Energy, iar duminicile se vor transforma în Rock Nights.

Fiind organizat de către Rock FM și Primăria Constanța, evenimentul intitulat ONE! Festival // Rock Nights // Weekend 2 a adunat, duminică, 04.08.2019, între 8 PM – 11 PM, în Piața Ovidiu Centrul Vechi, o MARE de oameni. Bineînțeles, intrarea a fost gratuită.

În deschidere, au cântat cei de la Timpuri Noi, începând în forță cu hard rock-ul și încheind cu piese considerabil mai liniștite, piese interesante și pozitive care m-au dus cu gândul la genul reggae (Sunshine Reggae, ceva de genul…). Chitaristul, solistul vocal și compozitorul Dan Iliescu, care în plus este și fondatorul trupei Timpuri Noi, s-a adresat, la un moment dat, celor prezenți, dând dovadă odată în plus de modestie: “Vă mulțumim că ne aplaudați! Să nu plecați! Urmează trupe mult mai bune decât noi…”

Deși părea mișcat, poetul Ovidiu a rămas… statuie!

Sub privirile poetului Ovidiu, care părea a contempla asupra celor văzute și mai ales auzite, au urmat alte nume de prestigiu pe scena rock-ul românesc. Este vorba despre Cargo și Vama, care au crescut adrenalina celor prezenți într-un număr atât de MARE în Piața Ovidiu.
Așadar, fanii se pot declara satisfăcuți, fiindcă rock-ul a fost la înățime și în acest weekend. Vă mărturisesc că și eu aștept cu nerăbdare un nou episod (al treilea) Rock Nights la malul Mării Negre.
Toate cele bune și de folos!
Pe curând!

Fugi de cei ce iubesc “nix”-ul

Dintr-o brută!

Niciodată nu da pixul

Pe o bâtă!

Stat român, cu bâta-n mână

Nu sfințești țara străbună…

Caută prin alte state

Ce înseamnă UNITATE!

Motto: „Banii fac mulţumire, mulţumirea face bucurie, bucuria aduce sărăcie şi sărăcia face minte.”        

       – proverb aromân –

Tanti cerșetoarea, matale care ești puțin mai colorată la chip încât te recunosc de cum intri pe alee cu acel băț gros și încovoiat sub brațul drept, pe care îl folosești pesemne când cotrobăi prin tomberon sperând că în afară de borcane, cuie sau prezervative vei găsi și ceva de mâncare, faci ce faci și iar mă vizitezi… și odată cu mine, și pe vecinii mei de pe scara blocului. Însă prea puțini, printre care mă număr și eu, îți deschid, în ciuda faptului că ciocănești cu insistență în ușa de metal. Neavând alte opțiuni, și implicit o sansă mai bună în viață, să știi că eu te înțeleg, și nu te condamn. Fiindcă trăiești într-o țară în care foarte mulți cetățeni au rămas tot “in the box” din punct de vedere al judecatului ființei umane după culoarea pielii. Ești săracă, mai exact ești săracă lipită, și vrei să supraviețuiești, e firesc! Nu, matale nu ești ca alți concetățeni care în diferite locuri publice (în special biserici) se dau ologi, săraci și cu o droaie de copii de crescut, și care de fapt câștigă din cerșit mai mult decât câștigă cetățeanul obișnuit care muncește de-i ies ochii din cap pe plantația unui neica-nimeni (pe vremuri un simplu tractorist) care a făcut afaceri cu Statul român și care acum își permite să țină ridicat asupra acestuia biciul amenințător: “Muncește bă, sclavule, dacă vrei bani!” Nu, matale chiar nu ai niciun sprijin. Statul român nu numai că nu îți este sprijin, căci de fapt tu ai în el cel mai mare dușman! Și nu numai matale, ci și restul cetățenilor onești, muncitori și care caută să respecte legea, așa cum este ea: bună / rea. Plus firmele private, bineînțeles, vaci numai bune de muls după mintea Statului (degeaba) român, deși majoritatea dintre ele, săracele, au înțărcat de mult după atâtea biruri câte s-au pus pe capul lor…

Tanti cerșetoarea, nu mă mai căuta pe acasă pentru un leu… (Mai țineți mine sloganul acela: “Dați un leu pentru Ateneu!”? Fără comentarii…) Căci dacă nu mă crezi că nu am să îți dau mai mulți bani, îți arăt facturile din cutia poștală: Electrica, Engie, RCS & RDS, Vodafone etc. Și oricum, cu un leu al meu amărât, nu îți rezolvi matale problemele existențiale… Drept urmare, te rog, te implor să îmi urmezi sfatul: Mergi și caută Statul român la Biroul de Asistență Socială din cadrul Primăriei Constanța! Poate că ai noroc și dai de cineva pe acolo. Încearcă și matale… Vorba aceea: Încercarea moarte n-are! Eu când am fost acum mai mulți ani ca să vorbesc pentru un prieten (caz social) care a terminat Dreptul cu 10 tot la stat (degeaba) și vindea mărțișoare în fața magazinului Tomis Mall ca să-și câștige existența, nu am găsit pe nimeni, fluiera vântul… Și când te gândești că ei sunt plătiți din banii noștri, ai cetățenilor obișnuiți, muritori de foame dar cu conștiința legii care trebuie respectată orice ar fi… Și uite cum ajung iarăși la vorba (dureroasă) a lui Dragoș Pătraru de la “Starea Nației”: “Voi de ce n-aveți putere deloc? Fac ăștia ce vor cu voi, cetățenilor ce sunteți!” Genială replică, pe cuvântul meu!

Nu-i nimeni să vă spună, zău, cât de mult șocați,

Pe care îi iubiți și-n spate vi se suie?

Profită de penibilul în care vă scăldați,

În loc să vă ascundă-ntr-o casă, să vă-ncuie…

Domnule Președinte, spuneți-mi ce vă doare…

Fără prezența mea, știți, tot Guvernul moare!!!

Cu-acele documente ce le revendicați,

Vă trimit și miniștrii, azi, pe toți anexați!

Domnule ministru și nea Tudorele,

Făcuși din Justiție mare pui de lele…

Goniși impostorii, Statul Paralel…

Dar n-o scapi de tine, care ești la fel!

Iartă-mă, Maradona, pentru faptul că îmi permit să îți scriu acestea, fiindcă eu te-am iubit încă din copilărie, mai exact de la vârsta de 10 ani, atunci când făceai slalom printre fundașii belgieni în Mexic pentru a marca două goluri antologice pe care numai un zeu al fotbalului le putea reuși!
Iartă-mă, “Butoiașul atomic”, marcator al celui mai frumos gol din toate timpurile (englezii știu de ce…), pentru faptul că eu văd dincolo de calitățile tale strict fotbalistice!
Iartă-mă, “Mâna lui Dumnezeu”, pentru faptul că eu, un fan arhinecunoscut dintr-o țară săracă și încordată așa cum este și țara ta, am îndrăzneala să critic caracterul tău infect, de vierme tatuat și îndestulat cu prea-plinul din el! Apropos de Dumnezeu… Doamne, cât am sperat că acel umilitor 0-4 înregistrat de Argentina cu Germania în Africa de Sud, cu opt ani în urmă, din postura de antrenor al “pumelor”, îți va scoate aroganța pe nas, spre binele tău, spre “vindecarea” ta! Am sperat degeaba… Chiar și în urma acelui “duș rece” binemeritat, tu ai rămas același om. Adică, un mare JEG.
Iartă-mă, Maradona, pentru… trabucul tău sfidător din Rusia! Așa ești tu, un rebel absolut… Cum să ții tu cont vreodată de regulile altora??? Tu ai regulile tale tatuate în venele prin care curge sânge amestecat cu droguri, și doar lor, acestor reguli, te supui!!!
Iartă-mă, Maradona, pentru… ceasurile tale, câte unul la fiecare mână! Aroganță maximă și asta…
Iartă-mă pentru… gestul tău incalificabil din meciul cu nigerienii, de la golul al doilea al sud-americanilor, când duhnind a infatuare le-ai arătat degetul mijlociu africanilor! Și, dacă tot te fălești cu cele două ceasuri, câte unul la fiecare mână, era previzibil că vei ridica degetul mijlociu de la ambele mâini… În felul acesta, ai arătat și mai… asortat, și ai dat mai bine în pozele ziariștilor care îți fac jocul zâmbind la gesturile tale lipsite de bun-simț și educație! Murdar… curat murdar! Pesemne că, dacă acum nu mai ieși în evidență cu… mâna, scoți la înaintare… degetul! Nu cumva ai vrea să te strigăm de-acum înainte “Degetul lui Dumnezeu”?
Iartă-mă, Maradona, pentru ceea ce îmi trece acum prin minte! Mai bine te “botezau”… “Drogul din mâna lui Dumnezeu”. În felul acesta erai mai asortat cu… realitatea!
În fine… Iartă-mă, Maradona, pentru faptul că… eu nu te mai iubesc! Mi-e imposibil să te mai iubesc…

Cu sinceritate,

CEL MAI SINCER FAN

Înghit amar brazilienii,

Visând o Cupă să mai lege…

Căci văd că tot europenii

Fac legea, azi, în sportul rege!