Recenzie – Baki Ymeri, membru a Uniunii Scriitorilor din România

”Eu cred că albaneza ar fi cea mai flexibila limbă din lume.”(Mihai Eminescu). Bota în albaneză înseamnă Lumea. Claudia Bota ne oferă poeme frumoase, inspirate și descărcate din inimă și suflet. Autoarea scrie o poezie reflexivă ce se relevă pe mai multe straturi meditative. Ecoul versului său naște rezonanțe ample și copleșitoare. Sunt proiectate imagini și teme prin care se conturează noi irizări lirice, articulate în alăturări de cuvinte care își impresionează puternic poemul și creatorul.

Poemele Claudiei reflectă pictură și caligrafie, lumină și umbră, o alchimie originală dintre gând și text, căci poeta poartă mereu în text acel mister curgând ca o culoare fluidă pe chipul pânzei mirate:

În iarna vieții neîmblânzită dorul a revenit,

În ochii unui copil, miracolul s-a răspândit,

Prin lumina caldă, blândă și suavă a inimii

Se încălzește sâmburele neîntinat al iubirii.

În primăvara vieții cuvântul în gând te învață,

Simți mereu că seva se topește din tine și crești,

Treci prin gări și halte fără număr și călătorești,

În fapte găsești bucurii, pentru ziua numită speranță.

Metaforic vorbind, autoarea simte că poezia face parte din fiinţa ei. Ea şi poezia. Ce dialog minunat! Cu ea nu s-a simţit singură niciodată. Poezia, nu are hotar. Cuvintele, la fel. Ele vindecă rănile, deschid ochii orbilor. Cuvintele adevărate mântuie durerea şi întunericul din noi. Vânt şi cu-vânt, duh şi văzduh! Omule, de unde vine cuvântul? Pâinea e cuvânt, lumina, la fel, ura şi întunericul cuvinte sunt. Cuvinte care vindecă şi cuvinte care ucid, cuvinte care luminează şi cuvinte care întunecă. Nevoia de-a rosti cuvinte este una dintre cele mai fierbinţi şi necesare nevoi ale omului, pe lângă nevoia de hrană, de îmbrăcăminte, de dragoste, de adevăr şi dreptate. Sculptorul din faţa aerului rosteşte cuvinte, pictorul şi muzicianul la fel. Pentru un poet nevoia de-a rosti cuvinte seamănă cu nevoia de-a respira.

Detectăm în poezia Claudiei o serie bogată de gânduri și sentimente, în fond o stare a lumii în plan estetic, o revitalizare a prezentului continuu, dar și a memoriei afective. Viziunea sa poetică e tulburată de marile întrebări existențiale, având o exprimare lirică neconvențională, din care irumpe un eu încorsetat de contrarii, dar mereu capabil să găsească răspunsuri la excesul de civilizație cotidiană:

În inima toamnei tăcerea se lasă,

Iubita mea e trează și îmbrăcată în dantelă,

Străbate pe covorul de frunze ca o împărăteasă,

Pașii să-i lumineze viața ca o aprinsă candelă.

        Este o creație lirică incendiară, până și dragostea e plină de forță, cu trupuri ce se iubesc și se zdrobesc. Întreaga ființă poetică se cutremură în fața misterelor existenței, cu rememorări de tăceri ancestrale și suprapuneri de geografii interioare antagonice, crescând fascinant prin ploile toamnei, când lacul iubirii e plin de nuferi:

Frunze ruginii se scutură în adiere,

Culorile aurii combină tabloul tomnatic,

Un elixir rose se topește pe buze din coaptele mere,

Darul de preț e concertul unui trubadur romantic.

Dăruiește-i iubitei din vasul cu miere,

Jaraticul își lasă cenușa din vreascuri tocite,

Doar masa emană parfumul roadelor ce se cerne,

E nuntă în cer și pe pământ sunt glasuri fericite.

              Claudia Bota este o poetă cu o expresie artistică matură, reflexivă, originală în cuvântul și emoția ce răzbat din versuri memorabile. Poeta se prezintă în faţa cititorilor săi cu poeme bilingve, româno-albaneze. Dânsa este o ființă temperamentală, de bună factură, cum puţine sunt în literature noastră contemporană. Poeziile sale sunt spumoase ca şampania ce arde gâturile însetate de dragoste ca băuturile tari. Trecerea timpului induce nostalgie în sufletul poetei, care simte că nu are frică de iarna existenţei, ca la mama acasă:

Privim cu tulburare la viforul din zare,

Opridu-ne în case fără a mai lua lumină,

Fără a merge cu mic cu mare în seara de Înviere,

Cum de lași Doamne să ne sape șarpele adânc în rană?

Eminescu a lăsat ca testament limba română,

O floare din care am împletit mândră cunună,

Ne-a învățat că Biserica e mama acestui neam,

Sfinte altare biruiesc chiar de credința e un gram.

           Cuvintele Claudiei sunt fluturi metamorfozați în gând. Toate aceste prefaceri prin care trec gândurile poetei conturează un profil lyric impresionant, real și original. Din rodul viselor sale, simțim sunetele suspinelor noastre. Doar de noi auzite, în eternul absolut. Poezia autoarei este încărcată cu o imagistică specifică, care nu exprimă numai asociații, ci și subiecte de multe ori surprinzătoare. Revelațiile filozofice întotdeaună sunt îmbrăcate în relațiile simple ale cotidianului. Caligraf al stărilor și al tulburărilor spirituale, poeta are curajul de a rosti adevăruri, de a realcătui viața din fragmente de vis și taine:

Inima tânjește la o toamnă târzie,

Unde iubirea își croiește un drum la lumină,

Susurul izvoarelor poartă vălul în vie,

O boare se lasă și atingerea strugurilor e divină.

În luminiș ne-am bucurat de o nuntă,

Când roadele pământului ne-au împărtășit,

Cu drag privesc iubita și inima îmi cuvântă,

Ochii îi țes rubine și pasul e grăbit.

Frunze ruginii se scutură în adiere,

Culorile aurii combină tabloul tomnatic,

Un elixir rose se topește pe buze din coaptele mere,

Darul de preț e concertul unui trubadur romantic.

          Densitatea ideilor, vigoarea contabilității verbale, relevă un cotidian blând ori tumultos, dar nu banal în esența lui. Toate acestea fac dovada unei poezii profunde, irigate de atâtea zbateri sufletești, al farmecului stărilor lirice autentice.

Claudia Bota este un izvor de miracole ce alină orice chin lăuntric.

Dânsa este arhitectul care reorganizează poetic lumea, după sufletul său, atât de profund și misterios. Autoarea reface un drum ca să dea o definiție a pustiului care ne pândește dacă nu vom găsi puterea să recunoaștem eternitatea poeziei. Proprietara acestor versuri este o ființă tulburată de propria-i natură. Frumosul divin în poezie, trezește simțuri adormite. Versul Claudiei ne umple sufletul cu sentimente frumoase. În inima ei stă doar un lucru divin:

În toamna vieții ruginii vântul domol ți-a cântat,

Umbra din umbrele cenușii ale tăcerii m-au cercetat.

Prefă-te tu în apa cea vie fără de moarte a nemuririi,

Lumina devine prin tine o tainică simfonie a inimii.

Prin fapte bune în anotimpuri vii transmiți energii,

În fiecare clipă sădești adevărul în sâmburele iubirii,

Netezești căile tale prin sentimente unde te regăsești

Trăiri într-un lanț în care continuu crești și reclădești.

Nostalgia autoarei este senină. Intensitatea trăirilor este copleşitoare. Claudia Bota nu este poeta tăcerii sau a uimirii. Dânsa este poeta unui dar divin cu miros de heruvim.

(Baki Ymeri, membru a Uniunii Scriitorilor din România)

Joi, 20 iulie 2023, în Sestriere, un oraș olimpic italian și cel mai înalt oraș din Italia, pe renumita pistă de atletism, Cavaliere Silvano Bortolazzi, Cavaler de Merit al Republicii Italiene, pentru poezie și poet de onoare din Sestriere, unul dintre principali poeți internaționali, l-au întâlnit pe Cavalerul Oficial Gianfranco Martin, Cavaler de Merit al Republicii Italiene, la schi, campion olimpic, medalie de argint la schi alpin, specialitate combinată, la Olimpiada XVI de la Albertville din 1992.

Scopul întâlnirii a fost acela de a să unească simbolic cele mai înalte niveluri ale poeziei cu cele mai înalte niveluri ale sportului.

Meeting between the highest levels of poetry and the highest levels of skiing in Sestriere

        Thursday, July 20, 2023, in Sestriere, an Italian Olympic city and the highest city in Italy, on the famous athletics track, Cavaliere Silvano Bortolazzi, Knight of Merit of the Italian Republic, for poetry and honorary poet of Sestriere, one of the main international poets, met Official Knight Gianfranco Martin, Knight of Merit of the Italian Republic, in skiing, Olympic champion, silver medalist in alpine skiing, combined specialty, at the XVI Olympiad in Albertville in 1992.

         The purpose of the meeting was to symbolically unite the highest levels of poetry with the highest levels of sport.

Prințul, în vârstă de 46 de ani, rezident în Recco, provincia Genova, Italia, a obținut și de la aproximativ șaptezeci de universități răspândite pe trei continente, nouă nominalizări la Premiul Nobel pentru literatură și cinci la Premiul Nobel pentru pace, precum și autorul a douăzeci cărți de poezie de vânzare pe toată planeta.

Autor: Claudia Bota

Toamna încărcată de farmec aduce în suflet atâta dor

Tristețea lasă aleile orașului pierdute în sclipiri de fuior,

Darurile celeste în adiere de vânt coboară lin pe pământ,

Te îmbeți în lumină cu inima plină de cânt și dulce cuvânt.

Boarea se lasă treptat și ne apasă în drumul spre casă,

Frunze ruginii lucesc în durerea amurgului plin de șoapte,

Umbre de lumină netezesc firul roșu de mătase ce revarsă,

Pe un petic de cer scriu un testament pentru o aprigă noapte.

Cocorii plecat-au la tine iubite și tu stai cu îngerii la sfatul din cer,

E toamna plânsă și noi te percepem la distanțe învăluit de mister,

Cui să-i cer lumina de ieri, lumina de azi, lumina ce ne-a mai rămas?

Într-o zi fără timp ne-am legat destinul nu doar  pentru un popas.

Autor: Prof. Claudia Bota 

Profesorii valoroși din România sunt din ce în ce mai puțini din lipsă de recunoaștere și respect pentru munca lor. Prin Proiectul MERITO, antreprenorii din România, reuniți în Romanian Business Leaders (RBL), recunosc public și material meritele profesorilor valoroși ai României și lucrează apoi împreună ca să ducă mai departe în sistemul de educație bunele practici ale profesorilor MERITO.
Profesorii valoroși sunt baza unei educații de calitate, în care pasiunea și dăruirea sunt constante ale activității acestora. Este nevoie de contexte în care dascălii să fie apreciați, să lucreze împreună și să-și împărtășească experiența pentru învățarea altor profesori.

Vineri, 4 septembrie, de la ora 17:00, am putut cunoaște, la Gala MERITO 2020, pe cei 12 profesori valoroşi din a V-a generaţie. Evenimentul s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Participarea la evenimentul s-a realizat în format fizic DOAR PE BAZĂ DE INVITAȚIE, respectând limita de participanți conform reglementărilor în vigoare și tuturor măsurilor de siguranță necesare stipulate în hotărările Comitetului Național pentru Situații de Urgență.

Autor: Claudia Bota

Autor: Claudia Bota

Silvano Bortolazzi, Cavaler al  Ordinului de Merit al Republicii Italiene a fost propus pentru a șaptea oară candidat la Premiul Nobel pentru literatură și a treia oară pentru Premiul Nobel pentru pace.

Propunere la candidatura Premiului Nobel pentru literatură 2020 (a șaptea propunere de candidatură) și propunerea la candidatura Premiului Nobel pentru pace 2020 (a treia propunere de candidatură) de către două universități indiene specializate în subiecte legate de cele două premii Nobel diferite (cele două nominalizări au fost trimise în în conformitate cu reglementările publicate de cele două Premii Nobel).

Silvano Bortolazzi „Cavalerul Meritului Republicii Italiene” (pentru poezie) s-a născut la Genova pe 13 noiembrie 1975. Finalist al locul doi și medalie de aur, în cadrul Premiului internațional de poezie „Agenda dei Poeti 2001” din orașul Milano , secțiune de cărți publicate, cu o vechime de numai 24 de ani pentru cartea sa „Lupul”, editura Mauro Baroni, Viareggio. Editor Mauro Baroni, scriitor și poet sub pseudonimul de „Manuel Blas”, titlu onorific pentru literatură lansat de Universitatea din Siena în 2002, a fost un mare admirator al lui Bortolazzi. Bortolazzi este menționat pe antologiile literare ale celor mai importante concursuri de poezie naționale și internaționale, pe unele enciclopedii virtuale din lume și pe antologia de hârtie internațională, nu virtuală, „Prisma poetică” gestionată de guvernul Indiei. În timpul carierei sale literare, poetul a avut ocazia să discute, personal, cu poeții: precum Edoardo Sanguineti (câștigător al premiului Librex Montale 2006, „Micul Nobel al literaturii”) și Maria Luisa Spaziani (câștigătoare a premiului Viareggio ) și mare prieten al câștigătorului Premiului Nobel, Eugenio Montale.

Lucrările lui Bortolazzi în poezie sunt: „ Lupul Il lupo”, Mauro Baroni editore, 2000, „ Lupul Il lupo”, ediția a doua, cu Liberodiscivere, 2012, „ Ghiara îngerului L’arciglio dell’angelo, Liberodiscrivere, 2012, „  Albastru italian Blu italiano ”, Edizioni Giuseppe Laterza, 2012 și „ Tânăra Italie La mia Giovine Italia”, Edizioni Giuseppe Laterza, 2014. Bortolazzi a fost selectat de juriul premiului Viareggio, profesori universitari de literatură, ca unul dintre candidații la „premiul de poezie Viareggio” (premiul principal al poeziei italiene ), în 2013, obținând complimentele guvernatorului Liguriei și numeroase anunțuri la știri și ziare radio din Liguria și Toscana.

                 La 25 aprilie 2014, Bortolazzi a fondat „Uniunea Mondială a Poeților”, o mișcare literară mondială pentru pace și cultură (1.023.387 de poeți cu câteva sute de delegați în toate provinciile italiene și în toate țările lumii, inclusiv unul dintre foștii vicepreședinți ai Republicii Venezuela, în prezent ambasador al Venezuelei la Roma, Bortolazzi a primit două nominalizări în 2015 (din partea guvernului Venezuelei și a instituțiilor publice italiene) pentru premiul Nobel pentru literatură, una în 2016 (de guvernul Venezuelei) și una în 2017 (de către primul ministru Superior al universității publice din Venezuela, 67 de universități publice din Venezuela). Pe 16 august 2015, primarul orașului Sestriere Valter Marin l-a numit pe Bortolazzi „Poet de onoare al orașului olimpic Sestriere” în timpul primului mare premiu de poezie Sestriere stabilit de poetul însuși.

Bortolazzi este„fondatorul„”POETRYSCULPTURE””(Poezie gravată pe sculpturi) și autorul poemului„ Azzurreggio ”, titlul liric al lucrării câștigătoare la„ Festivalul Internațional de Artă Portret din Moscova 2016 ”(clădirea centrală) a artiștilor din Moscova),anul 2016 și, de asemenea, „ ICOANA MONDIAL A PACII” (Premiul internațional al Nigeria). Membru onororific al Asociației Naționale a Ordinelor Cavalerilor din Italia. Titluri ale Asociației Istorice a păstrătorilor de pace ale ONU în Brazilia: Paladin al păcii, Eroul luptător al păcii, Cetățean al păcii – Doctor Honoris Cauza Educației pentru Pace (Institutul pentru Educația pentru Pace – Brazilia) – ORDINUL MERIT al Institutului pentru Educația pentru Pace (Brazilia) – ICOANA MONDIALĂ A ​​LEADERSHIPULUI (PREMIUL INTERNAȚIONAL AL ​​NIGERIEI) – Apărător perpetuu al păcii între rase, popoare, triburi și națiuni (Institutul pentru Educația pentru Pace – Brazilia) – „Poet laureat” și „Beneficiar sociocultural” (titluri ale Insitutul Julio Ribeiro Cortez pentru educație și cultură – Brazilia) – AMBASSADOR DE PACE ȘI CULTURĂ ÎN VENEZUELA (FONDAȚIA GLOBALĂ PENTRU PACE – PAKISTAN) – „HERO DE UMANITATE” (Go Kurative Africa – Goka – Organizația pentru Promovarea Patrimoniului Național al Ghana) – HONOR TO MERITUL (Cercle Universel des Ambassadeurs de la Paix, Franța și Svizzera – Paraguay) – PERSONALITATEA LITERARĂ MONDIALĂ A ANULUI (PUBLICAȚIA ASHA EBOOK – INDIA) – LAUREAT MONDIAL ÎN LITERATURĂ 2017 (WORLD NATIONS’ WRITERS’UNION -KAZAKHSTAN) – – PREZIDENTUL FUNDATOR ȘI PREZIDENTUL MONDIAL AL ​​UNIUNII MONDIALE A POEȚILOR – PREMIUL VOCEA PACII 2018 2018 (Institutul pentru Educația pentru Pace – Brazilia) – TURIN CITY INTERNATIONAL BOOK FAIR 2018 – Editura Kimerik.

Recunoaștere literară pentru promovarea culturii prin opera literară – Premiul Matthew Arnold 2018 (Acasă a literelor – India) – REX LITERATI AWARD (INDIA) – Premiul global de excelență „Legenda vie a secolului XXI” (IHACEL – INTERNATIONAL HIGHER ACADEMIC COUNCIL OF LITERATURA ENGLEZĂ) – Icoana mondială a literaturii (ACADEMIA NAȚIONALĂ A ARTEI ȘI CULTURII, INDIA).

Silvano Bortolazzi este al X-lea Cavaler al Republicii Italiene, pentru poezie și singurul „Cavaler al poetului italian” prezent în Enciclopedia Treccani, Institutul Enciclopediei Italiene, împreună cu Premiul Nobel Giosuè Carducci în istoria literaturii italiene din 1861 până în zilele noastre.