Mă fraţâlor, vă spui una, de să stea mâţa în coadă, nu alta. Mă puie dreacu’ cam la freo doi ani după rivoluţâie, aşa, când cu iufa aia, de plecau toţi care pe unde apucau, mă puie dreacu’, zâc, să mă duc la ‘Stambul. Bag’ samă, dupe mintea mea de-atunci, că-ntre timp mi s-a mai copt, pe-acolo umblau câinii cu covrigi în coadă.
Cum-necum, iată-mă ajuns. Da’ nu coborârăm bine din otocar, că ne şi luă în primire unu’ cam oacheş. Striga cât îl ţâneau boşogii : Doauă la preţ de una! Doauă la preţ de una! Doauă ce? zâc. Nu să vede? Ba să vede, zâc, da’ nu să loveşte! Sucă – slab ca un ogar, naşa Reta – cu curu’ cât târna. Că de la ăştia doi aveam comandă de blugi. I-auz’! Opt dolari doauă perechi! Să-ntâlnisă, bag’ de samă, hoţu’ cu prostu’! Da’ eu, cum nu sânt la biserică, zâc: Două perechi de ce? Cum adică de ce? De blugi, nu să vede? Mă uitai eu la el, să uită el la mine, da’ o ţânea pe-a lui: Doauă la preţ de una! Doauă la preţ de una! Şi dacă mie îmi trebe numa una, zâc, dacă îmi trebuie una? Da’ nici că mă auzî ori să făcu că nu m-aude. Turuia mai departe ca o bandă stricată: Doauă la preţ de una! Doauă la…
Nici nu ne dezmeticisărăm bine, vorba aia, şi iaca şi covrigii! Da’ ce zâc eu, gogoşi, şi încă fiebinţi! Mulţ’ să păcăliră şi cumpărără! Adică, stăi, nu să păcăliră! Că atunci când ajunsărăm la târg, în bazaru’ ăla, cum zâc ei la târgu’ ăla mare, văzurăm că preţu’ e tot ăla, sângura deosebire fu că ăla vindea două perechi odată, iar aci luai dupe potriva pungii: doauă, noauă… Cre’ că are normă săracu’, mă gândii, şi să miră cum să ademenească ageamiii. Vorba ceea: apa, aeru’ şi fraieru’! Da’ cu mine nu-i mearsă, nu. Chiar aşa, aţi văzut oltean prost şi gâscă-necată? N-aţi văzut. Aşa că din partea mea îşi răci gura de pomană, că nu plecai urechea la cai verzi. Auz’ la el, vinde castraveţ’ la grădinar?! Păi!
Să fiţi iubiţi! Şi la bună vedere!
Sursa foto: https://google.ro
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
