Constanţa, oraş port de peste trei sute de mii de locuitori, a suferit în epoca postdecembristă probabil cel mai mare regres cultural dintre toate oraşele mari de provincie. Nu există din păcate în acest sens o analiză concretă a Ministerului Culturii sau o statistică simplă a consumului de cultură, dar cred că este foarte vizibil acest fapt şi nu mai este nevoie de nicio demonsraţie. Istoria veche de peste două mii de ani a oraşului este prea puţin prezentă în subconştientul colectiv iar instituţiile de cultură au fost comasate si subfinanţate, administratia locală reușind să ucidă astfel cultura locală, ceea ce îi face pe locuitori uşor de manevrat din punct de vedere politic sevindu-le înjositor bătrânilor alimente de sărbători si autorizaţii de lanţuri de şaormerii, saloane erotice şi mall în parc celorlalte vârste.

,, Dacă vorbeşti cu pereţii este posibil să auzi un ecou, dacă incerci sa vorbeşti cu politicenii constănţeni ai impresia că te lovești de un vid. Ei absorb sunetele unui discurs, dar nu înflorește nimic în mintea lor. Din păcate ne-am obişnuit cu această imagine de cocină a oraşului si ne mulţumim cu tot mai puţin din partea administraţiei: asfaltări și autorizarea supermarketurilor pentru a ne satisface cu precadere instinctele primare -mâncare, distracţie (tv), sex şi odihnă. În paralel cu ,,bogatul stil de viaţă al cetăţenilor” s-au dezvoltat averi uriaşe ale unora care cu ,,inteligenţă” au pus mâna pe multe terenuri, imobile sau au întreprins fel de fel de activităţi economice în lipsa autorizatiilor așa cum o demonstrează procurorii constănţeni sau controalele recente pe care primăria obligată le întreprinde după momentul Colectiv.

Cu excepţia centrului istoric, în mare parte igienizat (dar dominat încă de ruine) şi a falezei neamenajate, zone ce nu reprezintă mai mult de 2-3% din suprafaţa urbană, in rest oraşul este un covor urban insalubru dominat de poluare auto, spaţii verzi neîngrijite, maşini parcate pe trotuar, animale vii sau decedate, faţade neîngrijite, transport în comun neelectrificat. Oraşul duce de asemenea o lipsă acută de parcuri, terenuri pentru sport şi joacă si piste velo. Centrul istoric din păcate nu coincide cu centrul geografic al localităţii (dezavantajul oraşelor-port) aşa că cei mai multi dintre locuitori sunt departe de săraca ofertă culturală şi de agrement pe care acesta îl oferă, neavând in apropierea locuirii lor o altă alternativă pentru promenadă.“ ne declară dezamăgit arhitectul Andrei Chivu.

Oraşul are un potenţial uriaş, dar din păcate nici administraţia şi nici comunitatea nu doresc să şlefuiască tezaurul pe care îl avem. Nu doar ca nu am fost în stare să realizăm noi edificii monumentale, cu exceptiea mall-ului care a nenorocit parcul, dar nu suntem în stare nici măcar să păstrăm ce am moştenit de la predecesorii nostri. Bulevardul Tomis, fost bulevard Carol la început de secol XX, era o superbă zonă de promenadă învecinată cu grădina Maxim Gorki. În clipa de faţă, majoritatea monumentelor sunt în paragină, copacii netoaletaţi le acoperă complet și zona este dominată de un resutaurant libanez cu două terase uriaşe pe trotuar pe ambele părţi ale carosabilului, deasupra restaurantului fiind amenajat un uriaş salon erotic.Aşa ne respectăm noi istoria și cultura, am dat ce aveam mai de preţ pe mâna libanezilor și a celor care administrează saloane erotice.

Sursa foto : google.com, http://unsingurminut.blogspot.ro/