Pentru punerea diagnosticului cat mai exact pentru unele afectiuni neurologice, este folosita electromiografia (EMG). Examinarea de electromiografie (EMG) este utilizata preponderent pentru pacientii care au simptome de tip amorteala, slabiciune musculara, senzatie de arsura sau de furnicaturi, dureri musculare (crampe ori carcei), sau anumite dureri la nivelul membrelor.

Examinarea electromiografica si interpretarea rezultatelor

Electromiografia (EMG) este procedura utilizata in vederea diagnosticarii sanatatii muschilor si a celulelor nervoase care au rol de control asupra muschilor si asupra reactiei acestora. Cu ajutorul investigatiei tip EMG pot fi obtinute indicii referitoare la anumite disfunctii nervoase la nivel muscular sau care sunt in legatura cu transmiterea semnalului de la nervi la muschi.

In vederea efectuarii electromiografiei sunt utilizati electrozi sau ace care au rol de a transmite semnale electrice de tipul sunetelor, graficelor sau valorilor numerice. Rezultatele acestea sunt interpretate de catre medicul specialist. Este bine de punctat faptul ca EMG este o procedura non-invaziva folosita pentru diagnosticarea afectiunilor neuromusculare in baza evaluarii nervilor periferici si activitatii musculare.

Interpretarea procedurii de electromiografie (EMG) este realizata de catre un medic cu expertiza in neurologie. Rezultatele folosite pentru interpretarea examenului de electromiografie (EMG) vizeaza activitatea electrica la nivelul muschiului aflat in repaus. Aceasta activitate poate indica o tulburare musculara sau o inflamatie ca urmare a unei leziuni.

De cealalta parte, activitatea anormala a muschiului aflat in contractie poate indica o problema de tipul herniei de disc sau o tulburare nervoasa. Medicul neurolog va stabili pe baza inregistrarilor obtinute in ce masura au fost identificate probleme si care este planul de tratament care este recomandat.

Etapele procedurii de examinare electromiografica

Etapele examinarii electromiografice sunt doua la numar. Nu pentru fiecare caz medicul apeleaza la ambele etape in investigarea pacientului. Numarul de etape variaza in functie de afectiunea pacientului. Trebuie subliniat ca disconfortul resimtit de catre pacienti in procedura de electromiografie (EMG) este unul redus si procedura este in linii mari bine tolerata. De asemenea, nu vorbim riscuri la adresa sanatatii sau efecte adverse.

Prima etapa poarta denumirea de electroneurografie, adica studiul conducerii nervoase si se bazeaza pe stimularea nervilor cu ajutorul unei usoare descarcari electrice in diverse puncte pe traseul stabilit de catre medicul specialist. In acest sens se aplica mici electrozi la nivelul pielii sau a acelor de tip electrod. Acestea vor inregistra si aplica un mic soc pe piele sau in diferite zone ale membrului pentru care se efectueaza procedura.

Cea de-a doua etapa este electromiografia propriu-zisa si reprezinta introducerea unui ac subtire de unica folosinta in anumiti muschi. Electrodul microscopic de la nivelul acului va inregistra in ce masura activitatea fibrelor musculare este normala sau anormala. Examinarea este efectuata  in starea de relaxare a muschilor, dar si in stare de incordare.

In multe situatii se vorbeste despre dementa ca despre o boala. Insa aceasta este de fapt catalogata de catre specialisti drept un sindrom clinic. Exista mai multi factori de risc care pot fi cauza ce sa conduca la dementa. Din acest motiv este important de cunoscut care sunt acesti factori de risc si de ce este important sa apelezi la un medic specializat in dementa Bucuresti pentru o examinare neurologica inca de la primele manifestari care pot indica instalarea dementei.

Principalii factori de risc care pot duce la dementa

Tulburarea neurocognitiva denumita dementa poate deteriora semnificativ functiile cognitive ale pacientului. Principalele simptome care pot fi asociate cu aceasta tulburare neurologica includ afectarea memoriei de scurta si de lunga durata, afectarea capacitatii de invatare, deficitul de atentie, dificultati legate de gandire si de limbaj, sau afectarea abilitatilor sociale.

Principalul factor de risc in dementa este varsta. Conform specialistilor, persoanele care au trecut de 60-65 de ani sunt cele mai predispuse la dementa. Acesta este un factor care nu poate fi influentat de nici un tratament si din acest motiv se incadreaza in categoria factorilor nemodificabili care pot duce la dementa.

Exista si alti factori nemodificabili care pot favoriza aparitia dementei. Intre acestia amintim istoricul familial sau diagnosticarea cu Sindromul Down. Daca exista in gena familiei aceasta problema cu dementa pentru membrii ai familiei care au suferit sau sufera de aceasta tulburare neurocognitiva, atunci exista un risc mai mare de a dezvolta la un moment dat dementa. Persoanele care sunt diagnosticate cu Sindromul Down sunt de asemenea mai predispuse la dezoltarea dementei.

De cealalta parte avem factorii modificabili, adica acei factori care pot fi influentati de catre pacient. Intre acesti factori includem dieta alimentara, activitatea fizica, consumul constant de tutun, consumul de alcool, factorii vasculari, diagnosticul de diabet, depresia, deficitul de vitamina D si vitamina B12 sau apneea in somn. Acesti factori pot favoriza dezvoltarea dementei, dar vestea buna este ca pot fi influentati prin schimbarea stilului de viata, prin schimbarea alimentatiei si prin folosirea unor suplimente alimentare.

Examinarea neurologica si diagnosticarea pacientilor cu dementa

Daca exista manifestari care conduc inspre simptome specifice dementei, este important sa apelezi de indata la un specialist in dementa Bucuresti. In cadrul unei examinari neurologice de specialitate vei putea stii exact daca manifestarile sau simptomele cu care te confrunti sunt datorita dezvoltarii dementei sau sunt cauzate de stres, oboseala sau alte probleme medicale.

Diagnosticarea dementei se face in mai multe etape. Discutia medic-pacient este prima etapa, urmata de etapa examinarii prin metode neurologice specifice si in final urmeaza etapa in care medicul poate stabili daca sunt necesare investigatii suplimentare. Inca de la primele manifestari este recomandat sa apelezi la o consultatie neurologica.