In 1892, Kintaro Hattori a cumparat o fabrica nefolosita in Tokyo si asa a luat fiinta Seikosha (in japoneza, „Seiko” inseamna „rafinat”, „minut” sau „succes” si „sha” inseamna casa). Aici Kintaro Hattori a produs primele sale ceasuri, iar acestea au marcat inceputurile unei companii care urma sa devina unul dintre cei mai importanti producatori de ceasuri din lume, care din 1985, s-a asociat cu compania Orient si au produs si ceasuri Orient.

De-a lungul anilor 1890, succesul activitatii ceasului de perete al lui Seikosha a crescut, iar Kintaro a cautat sa-si extinda domeniul afacerilor. In 1895, a creat un ceas de buzunar, cronometrul. Acesta a fost un important pas inainte, fara de care viitorul lui Seiko ar fi fost foarte diferit, deoarece a pregatit calea pentru primul ceas de mana din Japonia.

La inceputul erei Taisho, ceasurile de buzunar erau inca foarte populare si in Japonia erau doar cateva ceasuri de mana. Kintaro, cu toate acestea, a fost determinat sa fie „cu un pas inainte” si s-a angajat in sarcina dificila de a crea primul ceas de mana din Japonia. In 1913, a reusit si asa a aparut Laurel. In primele zile, compania a reusit sa produca doar 30-50 de ceasuri pe zi.

In 1923, marele cutremur Kanto a lovit si compania japoneza, iar fabrica Seikosha a ars. Un inceput nou a avut sa fie facute. Imediat dupa cutremur, compania a creat un un ceas complet nou si a intrat in vanzare in decembrie 1923.

A fost primul care a purtat numele Seiko, pentru care a intrat in lume prima data numele de marca care a devenit mai tarziu sinonim cu preciziea, inovarea si rafinamentul. In 1923, Marea Kanto Earthqueke a lovit si sediul central si fabrica din Seikosha au ars. Era nevoie de un nou inceput. Imediat dupa cutremur, compania a creat un ceas complet nou si a ajuns la vanzare in decembrie 1923. Asa a aparut prima data brandul Seiko, care astazi gratie unor ceasuri Seiko performante, a devenit sinonim cu precizie si rafinament.