În clasa a III-a, Mihaela, fiind o elevă cu un simț artistic f bine conturat, a scris prima sa poezie despre o pasăre închisă într-o colivie ce visa să zboare liberă. Faptul că a subliniat dorința de libertate putea să o coste scump pe micuța artistă, dar și pe familia ei. Deși era doar un copil, Mihaela a fost anchetată de doi oameni „cu geci de piele”. Oamenii securității intenționau să afle dacă poezia îi aparține unui alt autor. Din acel moment, atât timp cât s-a aflat pe teritoriul țării noastre, Mihaela Talabà a renunțat să mai scrie.

Mi-au fost atribuite multe adjective măgulitoare. Prefer să îi las pe oameni să vorbească despre mine. În acest moment, sunt într-o plină expansiune a conștiinței, dar și a Eu-lui meu interior.

În ceea ce mă privește, scrisul este expresia tăcerii unui sentiment expus pentru a trasmite emoții sau pentru a trasmite ceva care poate să îmbunătățească sau să îmbogățească viața cititorului.

Scrisul nu a venit la mine pe tiptil, a venit într-un mod agresiv și s-a transformat în necesitatea de a elibera sentimentele și gândurile care îmi măcinau sufletul neîncetat.

Nu. Sinceră să fiu, nu m-am gandit. Mi se pare prematur.

Practic, cariera mea a început exclusiv aici. Sunt in Italia de 18 ani. La început, scriam în limba română. Mi-am dorit să pot scrie și în italiană, așa că am luat decizia de a merge la o școală serală ca să aprofundez gramatica. Profesorii sunt cei care m-au încurajat mult să scriu, atât în proză, cât și în versuri. După ce am început să câștig concursuri literare în Italia, am fost invitată la diverse evenimente culturale. Calabria este o zonă foarte bogată în acest sens. Între timp, poetul Alfredo Bruni a pregătit un eveniment în care eu am fost prezentată ca poetă.

Poezia mea se naște din sufletul meu.

Aș vrea în schimb, dacă îmi permiteți, să dau o definiție dragostei. Am scris o poezie care conține doar un singur vers. Este inedită și își va face apariția în volumul bilingv.

„Iubirea este aerul de sub aripi.”, Zbor de Mihaela Talabà

Da, bineînțeles. Unele dintre povestirile mele fac parte din această perioadă.

Da, sunt fondatoarea Premiului Literar International Corona. Tema concursului este vastă, începând de la poezia cuantică și ajungând la importanța schimbului cultural între două nații. În cadrul Premiului, a fost realizată o fraternitate între două școli: Școala de Artă din Craiova și Institutul Ezio Aletti din Trebisacce (CS). Școlile se vor premia între ele cu Premiul Special „Cel mai bun profesor”. În luna ianuarie, elevii vor fi supuși la vot. Îmi doresc să se înfrățească toate școlile din România cu școlile din Italia. În fiecare an se va crea o înfrățire de această natură!

Până în momentul prezent au participat poeți și scriitori din toată lumea. Am întrezărit mult entuziasm din partea lor. Au înțeles că ei sunt cei care au puterea să transmita lumii întregi faptul că toți trebuie să ne trezim din această realitate prost construită din/pe suferință. Cu valul fizicii cuantice avem șansa de a construi o viață fondată pe fericire, iubire, sănătate și bunăstare. Aștept cu nerăbdare să fie publicată antologia Premiului Corona. În sfârșit, vom putea nota diferențele, dar și legăturile ce unesc nu numai două popoare, ci o lume întreagă.