Diferența se vede repede în dialog. O replică prea actuală poate face un personaj din alt secol să sune ciudat de contemporan. O variantă prea rigidă poate transforma o conversație firească într-un schimb de fraze ceremonioase. Traducătorul încearcă să păstreze sensul, dar trebuie să decidă și ce fel de română poate purta acel sens.

La autorii cu stil foarte pronunțat, dificultatea este și mai mare. În cărțile lui Joseph Conrad, vocea narativă, ritmul și atmosfera contează la fel de mult ca evenimentele. O traducere care clarifică prea agresiv o frază poate pierde ambiguitatea, iar una care urmează prea strâns structura originală poate suna nefiresc în română.

Numele proprii, jocurile de cuvinte și regionalismele ridică alte probleme. Uneori există o soluție elegantă. Alteori traducătorul trebuie să aleagă ce păstrează și ce sacrifică. Notele pot ajuta, dar prea multe explicații rup ritmul. Cititorul simte rezultatul chiar dacă nu vede toate deciziile din spate.

E interesant să comparăm două ediții când avem ocazia. Nu trebuie făcut pe fiecare pagină. Câteva paragrafe sunt suficiente pentru a observa diferențe de ton. Una poate fi mai sobră, alta mai fluidă. Una păstrează termenii străini, alta îi adaptează. Comparația ne arată că traducerea nu este o operație mecanică de înlocuire a cuvintelor.

Acest lucru devine vizibil și în romanele lui Gabriel García Márquez, unde muzicalitatea frazei și amestecul dintre cotidian și extraordinar sunt esențiale. Dacă limba traducerii este greoaie, cititorul poate pune dificultatea pe seama autorului, deși o parte vine din ediția aleasă.

Asta nu înseamnă că există întotdeauna o singură traducere corectă. Limbile au mai multe soluții posibile, iar unele cărți sunt retraduse tocmai pentru că româna folosită cu decenii în urmă începe să sune îndepărtat. O versiune nouă poate apropia textul de cititor, dar poate pierde ceva ce ediția veche păstra bine.

Pentru cititor, cel mai practic lucru este să verifice traducătorul atunci când alege între ediții. Numele lui nu ar trebui tratat ca un detaliu tehnic de pe pagina de gardă. Dacă am avut o experiență foarte bună cu o traducere, merită să reținem cine a făcut-o, exact cum reținem editura sau colecția.

Titlurile sunt un caz aparte. Unele pot fi traduse aproape literal, altele cer o alegere care să păstreze jocul sau sensul cultural. Un titlu intrat deja în uz poate rămâne neschimbat chiar dacă o variantă nouă ar fi mai apropiată de original. Aici traducerea se întâlnește cu memoria culturală a cărții.

Pentru cititorii care cunosc parțial limba originală, comparația poate fi foarte plăcută fără să devină exercițiu academic. Un paragraf citit în ambele limbi arată imediat ce se poate muta ușor și ce nu. Observăm că fidelitatea nu înseamnă întotdeauna aceeași ordine a cuvintelor, ci păstrarea efectului.

O carte tradusă este o colaborare peste timp și limbi, chiar dacă autorul și traducătorul nu s-au întâlnit. Când frazele curg firesc, munca aceasta devine aproape invizibilă. Tocmai de aceea merită observată din când în când.

Un sistem simplu ajută mai mult decât încă o listă interminabilă. Nu trebuie să găsești „cel mai bun film”. Trebuie doar să alegi ceva potrivit pentru timpul și dispoziția pe care le ai în seara respectivă.

Începe cu starea, nu cu ratingul

Un film foarte apreciat poate fi o alegere proastă într-o seară în care vrei ceva lejer. La fel, o comedie simplă poate funcționa perfect chiar dacă nu apare în topurile criticilor. Genul spune ceva, dar și ritmul contează. Uneori vrei o poveste lentă, alteori ceva care începe repede și nu cere multă răbdare.

Întrebarea utilă nu este „ce film bun să văd?”, ci „ce fel de experiență vreau acum?”. Răspunsul reduce imediat opțiunile.

Folosește listele ca filtru, nu ca verdict

Listele mari sunt bune pentru descoperire. Poți salva titluri, le poți împărți după gen sau le poți folosi când nu ai nicio idee de unde să începi. De exemplu, lista cu 206 recomandări de filme bune pe care să le vezi este mai utilă dacă o tratezi ca pe o sursă de opțiuni, nu ca pe o obligație de a bifa toate titlurile.

O listă personală de 15 sau 20 de filme pe care chiar vrei să le vezi poate fi și mai eficientă. În seara de film, alegi doar dintre ele. Scapi de senzația că trebuie să compari întregul catalog al unei platforme.

Ratingul ajută, dar nu explică tot

Scorurile agregate sunt un reper rapid. Pot elimina unele alegeri făcute complet la întâmplare și te pot ajuta să descoperi titluri apreciate de mulți spectatori. Totuși, un număr nu îți spune de ce oamenilor le-a plăcut un film și nici dacă gusturile lor seamănă cu ale tale.

Pentru cine folosește frecvent IMDb ca reper, articolul despre filmele cu cel mai mare rating de pe IMDb poate servi drept punct de pornire. După aceea, merită să te uiți la gen, durată și premisă înainte să alegi.

Durata este un criteriu legitim

Dacă ai o oră și jumătate liberă, un film de aproape trei ore nu devine o alegere mai bună doar pentru că este celebru. Durata poate fi unul dintre primele filtre, mai ales într-o seară din timpul săptămânii. În weekend, când ai mai mult timp, lista se poate schimba complet.

Același lucru este valabil și pentru seriale. Uneori un film de 100 de minute este mai ușor de început decât un serial despre care știi deja că are șase sezoane.

Nu citi prea mult înainte

Căutarea perfectă poate strica experiența. După sinopsis, trailer, recenzii, comentarii și câteva clipuri, există șanse să știi deja prea multe. Pentru multe filme este suficientă premisa de bază și o idee despre ton.

Dacă un titlu te intrigă după două minute de documentare, începe-l. Primele zece sau cincisprezece minute îți vor spune mai mult despre compatibilitatea cu gustul tău decât încă zece recenzii citite înainte.

Păstrează câteva alegeri de rezervă

O listă scurtă de filme pentru diferite stări rezolvă multe seri: ceva amuzant, ceva tensionat, un film confortabil pe care l-ai mai văzut și unul pe care îl amâni de luni bune. Nu trebuie să fie o listă sofisticată și nici să respecte vreun clasament.

În final, cea mai bună alegere este filmul pe care chiar îl pornești. Dacă petreci jumătate din seară căutând varianta perfectă, oferta mare devine mai degrabă obstacol decât avantaj.

Un record nu apare în vid. În domeniile aflate la început, oamenii nu au manuale construite după zeci de ani de experiență. Standardele se formează în timp, iar uneori cei care intră primii într-un domeniu participă chiar la definirea lor.

Aviația de început este un exemplu foarte bun

La începutul secolului XX, zborul era încă o activitate nouă și riscantă. Aparatele, pregătirea și regulile erau departe de ceea ce asociem astăzi cu aviația. Pentru femei exista și o barieră socială puternică, într-o perioadă în care multe profesii tehnice erau greu accesibile.

Raymonde de Laroche este recunoscută pentru obținerea primei licențe de pilot acordate unei femei. Povestea și contextul ei sunt prezentate mai pe larg într-un articol despre prima femeie pilot din lume.

Definiția unui record contează

„Prima persoană care a zburat”, „prima persoană licențiată” și „prima persoană care a realizat un anumit traseu” pot desemna oameni diferiți. Când discutăm despre recorduri istorice, precizia termenilor este importantă, fiindcă documentarea și regulile oficiale nu au apărut întotdeauna în același timp cu activitatea propriu-zisă.

În subiecte despre cultură, știință și viața de zi cu zi astfel de povești funcționează bine tocmai pentru că leagă un fapt ușor de reținut de contextul epocii. Recordul atrage atenția, însă împrejurările sunt cele care îl fac memorabil.

Un pionier poate schimba mai mult decât un clasament

Prima reușită nu rezolvă automat barierele pentru cei care vin după. Poate însă demonstra că o limită considerată normală nu este neapărat definitivă. Efectul poate fi tehnic, profesional sau cultural.

De aceea biografiile scurte sunt mai utile când nu se opresc la titlu și dată. Obstacolele, regulile vremii și consecințele oferă o imagine mai bună decât o listă de recorduri.

Mai este și problema surselor. Unele recorduri sunt documentate prin acte oficiale, altele prin relatări, ziare sau arhive incomplete. În domeniile foarte vechi, disputa nu este neapărat despre cine a făcut ceva, ci despre ce definiție folosim pentru reușita respectivă.

Această nuanță nu slăbește povestea. O face mai interesantă, pentru că arată cum se construiesc standardele și cum o performanță ajunge să fie recunoscută oficial.

Pionierii au și un efect asupra imaginației publice. Când cineva intră într-un spațiu considerat inaccesibil, următoarea generație nu mai pornește de la ideea că acel lucru este imposibil. Uneori acesta este impactul cel mai greu de măsurat.

Eticheta de pionier deschide povestea. Contextul explică de ce acel nume a rămas în istorie.

Între 2 și 6 septembrie, publicul a descoperit proiecte și formule muzicale diferite, de la sonorități introspective și influențe care traversează mai multe zone ale jazzului, până la concerte construite în jurul improvizației și al dialogului direct dintre artiști și spectatori.

Magnus Öström și Nguyên Lê au propus publicului un concert în care jazzul s-a întâlnit cu influențe și expresii muzicale diverse, într-o formulă construită în jurul improvizației și al explorării sonore.

Pentru Ulrich Drechsler, unul dintre punctele centrale ale experienței de la Sibiu a fost legătura creată cu publicul: „Trăim pentru muzică și pentru astfel de momente muzicale unice, care dau naștere unei relații autentice cu publicul.”

Cele trei povești s-au întâlnit la Sibiu Jazz Festival, în perioada 3–6 septembrie, la Filarmonica de Stat Sibiu – Sala Thalia.

„Ediția 54 a festivalului s-a încheiat atingând acel spațiu istoric al jazzului care pendulează între continuitate și modernitate, clădit pe emoția unică împărtășită de public și artiști.”

Am reușit în aceste zile să construim cu bucurie un spațiu temporal al jazzului care tinde către atemporal către metafizica muzicii și către bucuria sunetului. Deși timpurile sunt ceva mai complicate ne-am asumat misiunea ca la fiecare ediție să venim cu muzică de calitate, vibrantă pentru publicul nostru. 

Muzica înseamnă viață și viața are muzica ei proprie care își găsește drumul său către inima publicului!”, explică Simona Maxim, directorul Sibiu Jazz Festival & Competition. 

Sibiu Jazz este o expresie vie a spiritului jazzului – o întâlnire între oameni, culturi și emoții. Festivalul promovează libertatea, creativitatea și bucuria descoperirii printr-o experiență muzicală care inspiră și conectează.

Fondat în anii ’70 de un grup de oameni creativi, Sibiu Jazz Festival a devenit, de-a lungul timpului, un reper al jazzului românesc și un punct de întâlnire pentru artiști și public din culturi și țări diferite. Festivalul se bucură de recunoaștere internațională și este, de 19 ani, membru al European Jazz Network, una dintre cele mai importante rețele dedicate jazzului din Europa.

Prin istoria și identitatea sa, Sibiu Jazz Festival contribuie la promovarea României pe scena muzicală internațională și continuă să creeze un spațiu în care jazzul aduce împreună generații, culturi și perspective diferite.

Parteneri: Primăria Municipiului Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Rock FM, Club Francophone d’Affaires de Sibiu, Hermania, Schwarz Gruppe Int, Sobis Smart Collaboration, iabilet.ro, Cărturești, Hermanstädter Zeitung, Europe Jazz Network, European Jazz Network Green, Semente Cultural Promotions Suedia și Jazz Fan Rising.

Proiect cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu prin Agenda Culturală 2026. 

Alexandru Filimon

Comunicare & PR

Tel. 0766 703 909

filimon.dumitru-alexandru@fspub.unibuc.ro

pr@sibiujazz.eu 

www.sibiujazz.eu 

Sibiu Jazz Festival (ediția 54) ne invită să împărtășim acest sentiment, să-l celebrăm și pentru măcar câteva zile (2-6 septembrie) să-l ridicăm la binemeritatul rang nobil.

Sibiu Jazz Festival este cel mai vechi festival de jazz din România. Într-un moment în care tot mai multe orașe și-au construit propriile festivaluri de jazz, cum ați reușit să păstrați identitatea Sibiu Jazz Festival? Care sunt lucrurile pe care nu le-ați negociat niciodată?

Dacă vorbim de vechi vorbim de calitate și dacă adăugăm muzica în această ecuație deja vorbim de tradiție de la care nu ne abatem atât noi, dar, în special, iubitorii de jazz care astăzi vin la ediția cu numărul 54 împreună cu copiii lor. Vorbim deja de un public ereditar de jazz. Aceasta este unicitatea Sibiu Jazz Festival, în primul rând, prin raportarea la istorie și timp. Căci există un timp istoric și un timp al jazzului. Despre acest timp vorbim, un spațiu temporal al jazzului care tinde către atemporal către metafizica muzicii și către bucuria sunetului.  

Aș pune semnul egal între bucuria de a trăi și bucuria de cânta, de a dansa, de a simți lăuntric muzica. Festivalul este exact prilejul acestei călătorii inițiatice care îți oferă șansa unei introspecții prin magia sunetelor. 

În al doilea rând, cred că un festival înseamnă mult mai mult decât prezența la un număr de concerte. Un festival este menit să ofere un cumul de experiențe, o stare prelungită de vrajă chiar și după festival care să trezească un foc lăuntric în inimă și întrebări mistuitoare în rațiune. De asemenea, totul contează: diversitatea programului artistic, oferta turistică și culturală a orașului, evenimente conexe care atrag mai multor categorii de public de cu vârste diferite.

Sibiu Jazz Festival promite o experiență integrală, globală, holistică cum se spune mai nou. Ca de fiecare dată rămâne neschimbat în festival conceptul de bază: muzica bună!

Sibiu Jazz Festival nu și-a legat niciodată identitatea de un singur spațiu, ci a ales să circule prin oraș, de la săli consacrate până la biserici și alte spații neconvenționale. Ce câștigă festivalul din această mobilitate și ce pierde? Cum arată harta ediției din acest an?

Am vorbit deja de un timp istoric al jazzului care la rândul său are nevoie de un spațiu fizic. Am ales spații sacre (biserici, lăcașuri de cult vechi încă neintegrate în circuitul turistic al orașului) sau spații cu efervescență culturală pe care să le revitalizăm cu jazz și proiecte artistice îndrăznețe, cu potențial, practic inspirând artiștii să fie și mai creativi prin îmbinarea dintre muzică, artă corporală, poezie, actorie etc. Festivalul din acest an se deschide cu o experiență muzicală la granița dintre teatru și film. Astfel, continuăm procesul creativ instituit cu ani în urmă de a urmări, include și concepe proiecte pilot sau de tip experiment cu adevărat inedite. 

La fiecare ediție dorim să oferim publicului proiecte muzicale foarte diferite ca și coloratură muzicală. Nici una din formațiile angajate nu se aseamănă stilistic cu cealaltă. 

Line-up-ul unui festival spune întotdeauna ceva despre felul în care organizatorii văd prezentul unui gen muzical. Dacă ediția a 54-a ar putea fi citită ca un manifest, care ar fi ideea din spatele selecției artistice?

Invit publicul să descopere line-up-ul din acest an, mai ales că programul complet poate fi vizualizat pe site-ul nostru – https://sibiujazz.eu/.

Pendulăm între continuitate și modernitate. Prin participarea în festival a trupei Equinox Quintet (câștigătorii Sibiu Jazz Competition 2025) asigurăm o continuitate a calității muzicale.  Equinox Quintet reprezintă noua generație de muzicieni formați printr-o pregătire academică solidă care readuc pe scenă un jazz modern energic, construit pe compoziții originale, improvizație colectivă și o estetică actuală aflată la intersecția dintre jazz-rock fusion și tradiția jazzului modern.  

Dacă vorbim de modernitate, Nguyen Le Trio este în premiră la Sibiu Jazz Festival 2026. Vorbim de un muzician profund, plin de mister, ce caută să răscolească metafizica muzicii. 

Nguyen vine însoțit de parizianul Romain Labaye, la bas electric, și scoțianul Alyn Cosker, la tobe, elaborând un repertoriu pentru festival unde vom regăsi cele mai celebre compoziții din albumele fusion ale sale: Bakida, Silk & Sand, Streams, Jimi’s Back, și altele.

Vom avea parte și de o furtună electroacustică, vorbim de AZURE a lui Ulrich Drechsler Trio, o veritabilă forță a naturii, cu misiunea de a-și defini propria viziune asupra muzicii de club. Vom dansa, vom descoperi infinitul și bucuria de a trăi. AZURE este cea mai mare aventură a lui Ulrich de până acum, o călătorie pe teritorii muzicale complet necunoscute. 

Bilete pentru perioada 2-6 septembrie pentru fiecare eveniment se găsesc aici https://sibiujazzfestival.iabilet.ro/.

Programul Sibiu Jazz Festival depășește de mult granița concertelor și a muzicii live. Cum se completează în acest an muzica cu celelalte formate și manifestări artistice din program?

Jazzul nu a fost niciodată singur. Mereu a fost acompaniat de imaginație, poezii, spații neconvenționale, creație în deplină libertate. Această atmosferă vrem să o recreăm de fiecare dată. Pentru ea ne luptăm să aducem pe scenă formațiile formate în spiritul libertății. Nu căutăm granițe, ci netezirea lor. Vedem limite pentru pretextul suficient de a le explora și îmbrățișăm o viziune prin care să cuprindem esența jazzului și viitorul. 

2026 rămâne un an complicat pentru sectorul cultural: bugete reduse, sponsori mai prudenți și evenimente redimensionate sau chiar anulate. Cum se vede această presiune din interiorul unui festival cu peste cinci decenii de istorie? Și unde trasați limita între adaptare și compromis?

Jazzul nu poate fi oprit de anii complicați pe care îi traversăm ba chiar, în mod paradoxal, acești ani mai dificili pun presiune pe muzicieni să dea naștere unor compoziții de o calitate superioară. E larg răspândit conceptul de zonă de confort care în muzică nu face bine deloc. Vremurile grele ne scot din zona de confort și ne aruncă în față realitatea așa cum este. Șansa noastă e să fim ancorați în prezent cu un pas spre viitor.  

Cunosc bine faptul că bugetele sunt mai suple, sponsorii sunt mai precauți și caută soluții de bun simț pentru a-și reduce, pe cât posibil, aportul financiar în comunități. Cuvântul cheie astăzi este adaptabilitatea pe toate palierele. Compromisuri pot există în măsura în care ele pot fi înțelese, integrate în spiritul și organizarea festivalului.  

Lista parteneri noștri tradiționali și europeni e destul de închegată: Primăria Municipiului Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Rock FM, Club Francophone d’Affaires de Sibiu, Hermania, Schwarz Gruppe Int, Sobis Smart Collaboration, iabilet.ro, Cărturești, Hermanstädter Zeitung, Europe Jazz Network, European Jazz Network Green, Semente Cultural Promotions Suedia și Jazz Fan Rising.

Jazzul s-a născut ca o formă de libertate și de rezistență culturală, iar de-a lungul istoriei a însoțit numeroase mișcări sociale. Într-o lume dominată de algoritmi și consum rapid, mai păstrează jazzul această forță de a incomoda și de a pune întrebări? Sau rolul lui s-a schimbat?

Sibiu Jazz Festival este o revedere cu farmecul inegalabil al jazzului și o șansă pentru extinderea comunității europene de jazz. 

Sibiu Jazz Festival rămâne cel mai renumit festival de jazz din România. Acest lucru se datorează și faptului că, începând cu anul 2005, am devenit membri ai cele mai importante organizații europene de jazz: Europe Jazz Network. Totodată suntem mândrii că în plan internațional am fost singurul festival de jazz din țară prezentat la Târgul de Turism de la Berlin în cadrul programului “Jazz Across Europe”. 

Noi, la Sibiu Jazz Festival, reprezentăm o comunitate veche, închegată, care trece prin transformări în măsura în care și societatea trece prin ele. Cred cu tărie că muzica înseamnă viață și viața are muzica ei proprie. Când prima o urmărește pe ce de-a doua, fenomenul artei pătrunde în intimitatea omului.

Îl țineam în brațe și îmi venea să-l miros, reflex vechi, dar mirosul era altfel, un parfum rotund, uniform, care nu avea nimic din capriciile unui trandafir adevărat. Și atunci mi-am amintit: trandafiri din săpun. Trandafiri care nu se ofilesc. Trandafiri care nu te fac să alergi după o vază. Trandafiri care… ei bine, îți promit o poveste ușoară.

Numai că poveștile ușoare vin uneori cu un mic asterisc, ascuns într-un colț. Nu e nimic dramatic, nu e cazul să te sperii. Doar că, dacă te gândești să oferi sau să cumperi un buchet de trandafiri din săpun, merită să știi și partea mai puțin lucioasă, partea care nu se vede în pozele frumoase de pe internet.

Știi cum e, unele cadouri sunt ca o rochie superbă pe umeraș, dar care, când o îmbraci, îți amintește că ai umeri și că umerii pot fi capricioși.

Întâlnirea cu trandafirii care nu se ofilesc

Buchetele de trandafiri din săpun au apărut, la un moment dat, ca o soluție pentru oamenii care vor ceva frumos, dar fără grija ofilirii. În loc să-ți vină în minte imaginea clasică a petalelor căzute pe masă, a frunzelor îngălbenite și a acelui miros ușor acrișor de apă uitată în vază, ai ceva care rămâne la fel. Zile, săptămâni, luni. E tentant, recunosc.

Și totuși, fix aici începe prima zonă în care lucrurile pot să scârțâie, dacă ai așteptări care nu se potrivesc cu realitatea. Un buchet din săpun nu e un buchet de flori. E un obiect decorativ, construit să arate ca florile, uneori parfumat, uneori cu o textură care îți amintește vag de săpun, alteori mai degrabă de spumă sau ceară. Poate fi minunat, dar e altceva. Iar când îi spui cuiva trandafiri, majoritatea oamenilor își imaginează încă o floare adevărată, cu toată încărcătura ei.

Așteptările și micile dezamăgiri de cadou

Dezavantajul cel mai des trecut cu vederea ține de emoție, nu de material. Pentru unii oameni, buchetul de flori e un gest viu. Are un început și un sfârșit, ca o vizită scurtă, ca o îmbrățișare. Ofilirea nu e o problemă, e parte din ritual. Îți amintește că cineva s-a gândit la tine într-o zi anume, iar florile au trăit acolo, în camera ta, exact atât cât trebuia.

Un buchet din săpun, tocmai pentru că rămâne, poate să pară, în ochii cuiva, o variantă mai rece. Nu mereu, evident. Dar am văzut oameni care au deschis cutia, au zâmbit politicos, apoi au avut acea micro-pauză, de o secundă, în care îți dai seama că așteptau altceva. Și dacă ai oferit cadoul cu tot sufletul, pauza aceea te înțeapă un pic. Nu mult. Doar cât să-ți vină să spui, rapid, nu sunt flori, sunt din săpun, dar sunt super, țin mult, vezi?

Mai e și problema sincerității în comunicare. Dacă trimiți un buchet ca surpriză, fără să precizezi clar că e din săpun, există riscul ca destinatarul să se simtă ușor păcălit. Nu pentru că produsul ar fi rău, ci pentru că mintea omului se agață de detalii. Îi zici flori, el se așteaptă la flori. Și aici apare acea diferență între intenția ta și interpretarea lui.

Într-un fel, e ca și cum ai oferi o carte frumoasă, cu copertă tare, iar înăuntru ai găsi un jurnal cu pagini goale. Pentru cineva poate fi cadoul ideal. Pentru altcineva, e o mică lovitură de surpriză greșit calibrată.

Parfumul care nu se comportă ca un parfum

Mulți trandafiri din săpun vin parfumați. Asta e, pe hârtie, o veste bună: îți umplu camera de miros plăcut fără să stai cu nasul în petale. Numai că parfumul lor are o personalitate diferită față de mirosul unei flori. E mai constant, mai direct, uneori mai dulce decât ai vrea. Și aici depinde mult de calitatea produsului, de cum a fost depozitat, de cât timp a stat în ambalaj.

Un dezavantaj real e că parfumul se poate estompa în timp, mai ales dacă buchetul stă într-o cameră aerisită, lângă fereastră, sau într-un spațiu în care se gătește des. Sau, invers, parfumul poate fi prea puternic la început și să devină deranjant, mai ales pentru cineva sensibil.

Știi tipul acela de parfum care îți place când îl simți o secundă, dar te obosește dacă stai o oră în el? Cam așa. Nu e un capăt de lume, dar e o chestiune de confort.

În plus, parfumul adăugat poate irita. Nu toată lumea reacționează la fel. Sunt oameni care fac migrene de la anumite arome sintetice. Sunt oameni cu alergii, cu astm, cu sensibilități de care nici nu vor să vorbească la o masă, pentru că se simt ca și cum strică atmosfera. Dacă buchetul ajunge într-o casă în care cineva e mai sensibil, gestul tău se poate transforma într-o mică problemă practică.

Piele sensibilă, copii curioși și animale cu nas fin

Se numesc trandafiri din săpun și, normal, primul impuls e să te gândești că sunt, cum să zic, utilizabili. Unii chiar sunt fabricați din săpun care se dizolvă în apă, alții sunt mai degrabă decorativi, din materiale care doar imită săpunul. Dar, indiferent de variantă, un dezavantaj e confuzia.

Am auzit de situații în care cineva a pus petalele în cadă, așteptându-se la o experiență de spa, și s-a trezit cu apă colorată, cu reziduuri lipite de marginea căzii sau, mai rău, cu o iritație pe piele. Chiar și atunci când sunt destinate băii, ingredientele pot să nu fie potrivite pentru orice tip de piele, mai ales dacă vorbim de parfumuri puternice, coloranți sau aditivi.

Copiii mici sunt atrași de lucruri care arată ca o jucărie sau ca o prăjitură. Un trandafir de săpun, mai ales în culori pastelate, poate părea ceva de gustat. Iar animalele de companie, în special câinii, nu au aceeași reținere ca noi în fața lucrurilor necunoscute. Pentru ei, dacă miroase interesant, merită investigat cu gura.

Dezavantajul aici nu e buchetul în sine, ci riscul de a fi lăsat la îndemâna celor care nu știu ce e. Și da, sună ca un avertisment de pe spatele unei cutii, dar viața reală e plină de momente în care te întorci cu spatele două minute și… ai înțeles.

Longevitatea are și ea limite

Se spune des că buchetele din săpun țin mult. Și țin, în sensul că nu se ofilesc. Dar nu înseamnă că rămân identice la nesfârșit, ca într-un glob de sticlă cu zăpadă artificială.

În timp, materialul poate să se usuce excesiv, să se fisureze ușor, mai ales dacă buchetul e ținut într-un loc cu căldură mare, aproape de calorifer sau într-o cameră care se supraîncălzește vara. Umiditatea, pe de altă parte, poate înmuia petalele sau le poate face să capete o textură ciudată, ca și cum s-ar lipi între ele.

Mai e și praful. Florile naturale se duc, iar praful nu apucă să devină o problemă. La trandafirii din săpun, dacă buchetul stă pe o comodă luni de zile, praful se așază frumos, în faldurile petalelor. Și nu e cel mai simplu de curățat. Dacă îl ștergi cu o cârpă umedă, riști să afectezi suprafața. Dacă sufli, împrăștii praful în aer. Dacă iei fiecare floare la rând, te trezești într-o după-amiază în care te întrebi cum ai ajuns aici, cu pensula de machiaj în mână, curățând un trandafir.

Culorile pot să se estompeze dacă stau în soare direct. Rozul devine un roz palid, albul capătă o tentă gălbuie, iar uneori buchetul începe să arate ca o fotografie veche. Poate fi romantic, sigur, dar nu întotdeauna e asta intenția.

Între decor și produs de baie: confuzia care costă

Un alt dezavantaj, mai ales pentru cei care cumpără impulsiv, e lipsa de claritate privind scopul. Unele buchete sunt făcute strict pentru decor. Altele sunt gândite să fie folosite, măcar parțial, ca săpun. Dar nu toate au aceeași calitate a ingredientelor, aceeași formulă, aceeași siguranță.

Când cineva vede trandafiri din săpun, își imaginează un produs blând. Săpunul, în mintea noastră, e ceva curat, simplu, aproape inocent. Dar un trandafir decorativ poate conține coloranți intensi, poate avea un parfum care persistă tocmai pentru că e concentrat, poate fi lipit sau tratat ca să-și păstreze forma. În contact cu apa, uneori se comportă imprevizibil, se topește neuniform, pătează, lasă urme. Dacă ești genul care vrea să transforme totul într-o experiență, gen îmi pun petale în baie, aprind o lumânare, pun muzică, e bine să știi din start ce cumperi.

Și, sincer, e un mic păcat să strici un moment frumos cu o pată roz pe cada albă. Da, se curăță, dar nu asta vrei să faci când îți propui o seară liniștită.

Gusturile, simbolurile și întrebarea cu autenticitatea

Mai e ceva, mai subtil. Trandafirii au o încărcătură culturală uriașă. Iar în cultura noastră, un buchet de trandafiri e un semn clasic de afecțiune, de celebrare, uneori de scuze, uneori de curte. Când schimbi trandafirul viu cu trandafirul din săpun, schimbi și simbolul, fie și un pic.

Pentru unii, asta e perfect. E modern, e practic, e un obiect frumos, ușor de păstrat. Pentru alții, poate părea o soluție mai ieftină, chiar dacă prețul nu e neapărat mic. Și aici apare paradoxul: plătești pentru durabilitate și design, dar recipientul poate interpreta gestul ca pe o economie. Nu e logic, dar oamenii rareori sunt perfect logici când vine vorba de cadouri.

Se întâmplă și invers. Un buchet din săpun poate părea prea prețios pentru un gest care ar fi trebuit să fie simplu. Dacă îl oferi cuiva care preferă lucrurile naturale, care iubește grădinile, care se emoționează de mirosul real al unei flori, buchetul poate să se simtă ca un artificiu. Un obiect care încearcă să imite natura, în loc să o lase să fie imperfectă.

Impactul asupra mediului, varianta pe care o ignorăm când e frumos

Aici e o zonă în care, recunosc, mulți dintre noi preferă să nu se gândească prea mult, fiindcă ne strică puțin bucuria. Dar merită. Florile naturale se întorc în pământ, literal. Le arunci, se descompun, se duc. Buchetele de trandafiri din săpun, în schimb, sunt deseori făcute din materiale care nu sunt tocmai prietenoase cu mediul sau care vin cu ambalaje elaborate, ca să arate premium.

Nu spun că trebuie să te simți vinovat pentru un cadou. Nu asta e ideea. Doar că, dacă încerci să fii mai atent la lucrurile pe care le aduci în casă, e bine să știi că un buchet din săpun e, de multe ori, un obiect care rămâne și după ce momentul emoțional a trecut. Îl păstrezi din politețe, îl muți de pe o comodă pe alta, apoi, într-o zi, te întrebi ce faci cu el. Nu-l poți composta. Nu-l arunci cu ușurință. Și, dacă îl arunci, te apucă un soi de tristețe, ca și cum arunci gestul în sine.

Asta, iarăși, nu e un argument împotrivă, ci un mic avertisment: durabilitatea vine și cu responsabilitatea de a trăi cu obiectul acela.

Când prețul nu se aliniază cu valoarea

Un buchet de trandafiri din săpun poate costa surprinzător de mult, mai ales dacă e lucrat frumos, dacă are cutie elegantă, dacă vine cu accesorii, panglici, eventual și o lumânare sau un mesaj. Și e normal, există muncă, există design, există logistică.

Dezavantajul apare când oamenii compară, instinctiv, cu florile naturale. Pentru același buget, uneori ai putea lua un buchet mare de flori proaspete, spectaculos, cu miros adevărat. Un buchet din săpun îți dă altceva: predictibilitate, durată, un aspect constant. Dar dacă destinatarul voia, de fapt, acel moment de wow al florilor vii, s-ar putea ca buchetul din săpun să nu livreze același tip de emoție.

Și aici intră un aspect pe care îl știm toți, dar îl spunem rar: cadourile nu sunt despre obiecte, sunt despre cum te simți când le primești. Dacă sentimentul nu se potrivește cu intenția, chiar și cel mai frumos obiect poate părea o alegere greșită.

Transportul și fragilitatea, surpriza din cutie

E interesant, fiindcă lumea presupune că un buchet din săpun e mai rezistent decât unul de flori. Și, într-un sens, e. Nu se scutură petalele, nu se îndoaie tulpinile, nu moare pe drum. Dar poate fi fragil în alt fel.

Petalele din săpun sau material asemănător pot să se ciobească, să se deformeze, să se lipească dacă au stat la cald. Dacă buchetul e foarte compact și ambalajul nu e bine gândit, la deschidere poți găsi flori apăsate, cute ciudate, mici defecte care, pe un obiect care promite perfecțiune, se văd imediat.

De asta, calitatea livrării și a ambalării contează enorm. Nu e un detaliu secundar. E diferența dintre un cadou care arată ca în poze și unul care arată ca și cum a trecut printr-o aventură pe care nu a cerut-o.

Cumpărăturile online și încrederea

În ultimii ani, multe dintre aceste buchete se cumpără online, fiindcă e simplu. Alegi, plătești, trimiți. Și totuși, când cumperi ceva care ține de estetică, de culoare, de textură, de miros, există un dezavantaj inevitabil: nu poți verifica înainte. Pozele pot să fie idealizate. Lumina poate să fie flatantă. Culorile pot să fie ușor diferite în realitate.

Asta nu înseamnă că nu merită să cumperi online, ci doar că merită să alegi un loc care se ocupă atent de prezentare și de calitate. Și aici intră și partea practică, cea de încredere.

Buchetedetrandafiri.ro este o florărie online cu livrare națională inclusiv Bucuresti, Cluj, Iasi, Sibiu, Neamt, Buzau, Bacau, Constanta zona de orase, dar acopera si zona de sate. Conceptul lor atrage tot mai mult atenția prin selecția sa de buchete de flori și buchete de trandafiri de săpun, realizate pentru cadouri elegante și surprize memorabile. Platforma se adresează celor care caută buchete de flori cu livrare rapidă, oferind comenzi simple, opțiuni de personalizare și ambalare atentă, astfel încât fiecare aranjament să ajungă impecabil. Ei livreaza în maximum 48h oriunde în România, în siguranță.

Am văzut, de pildă, că oamenii caută din ce în ce mai des cadouri tematice, cu un fel de zâmbet copilăresc prins în fundă, gen buchete cu Stitch, fiindcă uneori vrei să trimiți ceva drăguț, nu solemn, nu dramatic, nu roșu-aprins ca într-un film. Și aici îți dai seama că, de fapt, buchetele din săpun sunt și despre stil, despre idee, despre felul în care spui îmi pasă fără să spui prea multe.

Când buchetul din săpun nu e cea mai bună idee

Sunt contexte în care buchetele din săpun au dezavantaje mai clare. Dacă trimiți un cadou într-un spital, într-o clinică sau într-un spațiu cu reguli stricte, uneori florile naturale sunt interzise, iar asta ar face buchetul din săpun să pară soluția perfectă. Dar și acolo poate fi o problemă cu parfumul, dacă e intens, sau cu alergiile.

Dacă trimiți cuiva care are casa mică, deja plină de obiecte, un buchet care rămâne poate deveni, fără intenție, încă un lucru de gestionat. Oamenii nu spun mereu asta, fiindcă e urât să spui că un cadou te încurcă. Dar îl simți. Îl simți în felul în care îl mută pe un raft mai sus, într-un colț, sau în felul în care zice o să-l pun undeva frumos și apoi nu-l mai vezi niciodată.

Dacă trimiți cuiva care iubește natura, grădina, pădurile, mirosul de pământ după ploaie, un trandafir din săpun poate părea, cum să-i zic, o glumă bună, dar nu chiar pe gustul lui. E ca și cum ai oferi unui om care iubește marea o poză cu marea, înrămată. Pentru unii e ok. Pentru alții, nu.

Micile soluții care fac diferența

Dacă ai citit până aici, poate te gândești bine, atunci de ce le mai cumpără lumea? Le cumpără pentru că sunt frumoase, pentru că sunt practice, pentru că arată bine în poze, pentru că uneori e mai ușor să trimiți așa ceva decât să te întrebi dacă are vaza potrivită, dacă e acasă, dacă va apuca să le pună în apă. Și pentru că, în anumite situații, chiar sunt un cadou inspirat.

Doar că merită să te uiți la ele ca la un obiect decorativ cu personalitate, nu ca la un substitut perfect pentru flori. Dacă alegi un buchet din săpun, ajută să spui clar ce este, într-un bilețel scurt, simplu, cu naturalețe. Gen, ți-am trimis trandafiri din săpun, să-ți rămână, să-ți aducă aminte de mine. Fără explicații prea lungi, fără justificări.

Ajută să verifici dacă buchetul e parfumat și cât de parfumat. Uneori există variante fără parfum sau cu parfum discret. Dacă știi că destinatarul e sensibil, e un detaliu care contează.

Ajută să te gândești unde va sta buchetul. Într-o cameră cu soare puternic, culorile se pot duce. Lângă surse de căldură, materialul se poate deforma. În bucătărie, va prinde mirosuri, oricât am vrea să credem că nu. Într-un loc mai ferit, într-o zonă curată, e mai ușor de întreținut.

Și, da, întreținerea. E amuzant, pentru că un cadou care promite zero griji vine, uneori, cu o grijă mică: praful. Dacă buchetul e expus, o curățare blândă din când în când îl păstrează frumos. Nu trebuie să devii perfecționist, nu trebuie să-l tratezi ca pe un obiect de muzeu. Doar să știi că, după o vreme, va arăta mai bine dacă îi acorzi două minute.

Adevărul simplu despre dezavantaje

Dezavantajele buchetelor de trandafiri din săpun nu sunt, în majoritatea cazurilor, defecte grave. Sunt lucruri de nuanță. Sunt acele detalii care fac diferența între un cadou potrivit și un cadou care, deși frumos, ajunge să stea într-un dulap.

Dacă îți place ideea de durabilitate, de estetică, de cadou care rămâne, buchetele din săpun pot fi o alegere foarte bună. Dacă vrei mirosul viu, emoția de o zi, fragilitatea aceea care te face să prețuiești momentul, atunci poate că florile naturale îți vorbesc mai mult.

Și, poate că asta e cea mai utilă întrebare pe care să ți-o pui, înainte de a comanda orice: ce fel de emoție vrei să trimiți? Una care durează ca un obiect sau una care trece ca un gest. Nu există răspuns corect. Doar oameni diferiți și feluri diferite de a spune te-am văzut, m-am gândit la tine, îmi pasă. Iar, în fond, dacă un buchet reușește asta, chiar și cu micile lui dezavantaje, e deja mai mult decât un decor.

Cantasera aproape toti cocosii!

Lumea le spune-n  gluma, cantaciosii,

Chiar daca repertoriul nu e mare!

Afara, vantul bate cu masura.

Copacii stiu c-o sa le fure haina!

Noi, oamenii, nu intelegem taina,

Cand nu avem in suflete caldura.

Nu- i dreptul meu a-i judeca pe-aceia,

Care urasc sa bata vantul, toamna!

Eu, dimineata beau cafea cu doamna.

Vreau liniste! Asta era ideea!

Constantin Mosor, 16 noiembrie 2025,

Bucuresti

In Shanghai am simtit cum viitorul  isi infige radacinile in prezent: Pudong-ul, cu zgarie-norii sai de sticla, se inaltaspre cer ca o promisiune, in timp ce Bund-ul, cu eleganta cladirilor sale coloniale, spunea povesti dintr-o alta epoca. Apoi , intr-un orasel pe ape, Tongli, timpul, s-a oprit. Poduri de piatra, strazi inguste, miros de ceai si liniste ancestrala–acolo am inteles ca vesnicia poate fi gasita si in fragilitatea unei clipe.

Trenul de mare viteza m-a purtat spre Yanchang, iar de acolo Yangtze mi-a devenit drum si casa. Noaptea, pe puntea vasului, priveam stelele reflectate in ape, intrebandu-ma daca nu cumva fluviul acesta aduna in el doar ploile muntilor, ci si gnadurile tuturor celor care au navigat pe el.

In Chongqing am simtit din nou forfota imensa a metropolelor, iar in Xi’an an pasit intr-un mormant viu al istoriei: armata de teracota, soldati nemuritori, vegheau in tacere. Privindu-i, am avut impresia ca si timpul s-a aplecat de respect.

Apoi, un tren de noapte m-a dus Beijing. Marele Zid se unduia ca un sarpe de piatra peste munti, iar Orasul Interzis isi pastra tacerea solemna , ca o rana aurita a istoriei. In Templul Cerului am simiti cum pasii mei, oricat de mici, se aliniaza intr-o rugaciune colectiva a unui popor. Iar in Piata Tiananmen cam ramas mut, prins intre ecouri ce nu pot fi rostite, dar care se simt in aerul greu al locului.

A fost, poate, cea mai stranie epopee: o calatorie prin timpuri adunate intr-o clipa, un arc peste istorie si memorie. In aceleasi locuri am fost si cel ce arata drumul, si cel care invata, si maestrul si ucenicul deopotriva.

Si totusi, dincolo de amintiri si decoruri, intrebarea ramane: tu , cel care citesti aceste randuri, nu te-ai saturat sa fii prizonierul  ecranului si al rutinei care iti toceste zilele? lumea nu-si dezvaluie frumusetea celor carese lasa adormiti pe canapea, ci doar celor care indraznesc sa-si poarte pasii prin necunoscut.Eu traiesc mereu in miscare –cu trupul si cu mintea–, intr-o cautare fara sfarsit. De aceea te chem sa vii alaturi de mine: nu la o simpla calatorie, ci la o initiere, o renastere a privirii, o regasire a ta in oglinda lumii.

Impresii de calatorie ale scriitorului Lucian Ciuchita.

A casei „coperita” cu sindrila,
CAre purta si numele de Sita,
Cand sufletele miroseau a mila
Si se iubeau ca strugurii din vita?

Ce vina am ca daca imi apar satul,
Satul acela vechi ca o poveste
Tocita si de-a lungul si de-a latul ,
Pe care „bunii” ne-ai lasat-o zestre?

Ce vina am sa m-am nascut devreme,
Undeisi are redacina raiul ,
Si unde lampa m-ajuta la teme,
Iar vantului nu-i ragusise graiul?

Ce vina am ca vin din vremea -n care,
Mersul pe jos nu isi scurtase pasul ,
Cand fluturii, cu vara in spinare
Nu masurau distanya cu compasul?

Ce vina am ca-am inceput zidirea,
Unde lumina naste stralumina
Vesnic indragostita de iubirea
Careia Dumnezeu i se inchina?

Eu m-am nascut cand inflorea bujorul,
In inima padurii, zicea mama,
Care de multa vreme si-a luat zborul
Lasandu-mi ochelarii si marama!

Domnul a hotarat! N_am nici o vina
La tot ce mi se-ntampla, iar tercutul
Imi face semn a-la scoate la lumina!
In lume , toate-ncep cu inceputul!

Constantin Mosor, 8 august

Suntem solidari cu acest punct de vedere exprimat pe deplin pertinent și de asemenea trebuie să subliniem faptul că România este o țară ortodoxă și ar fi cazul că așa va și rămâne până la sfârșitul istoriei.

Mai mult decât atât, România este alcătuit dintr-un popor fidel drepturilor și libertăților consacrate de Legea Fundamentală, care, alături de actele normative adoptate în litera și spiritul acesteia, sunt o emanație a dreptului natural, inspirat de Dumnezeu.

De asemenea, noi nu vom accepta digitalizarea agresivă și monitorizarea inteligentă, nici documentele biometrice, nici portofelul sau identitatea digitală, întrucât acestea vor însemna înrobirea noastră, ca neam.

Mai mult decât atat, nu acceptăm nici prețul pe care trebuie să îl plătim pentru obținerea acestor sume enorme alocate prin PNRR, întrucât, în aceste condiții impuse de forurile globaliste, devin bani murdari, care nu ne vor aduce binecuvântare, ci distrugere.

Pentru justețea cuvenită, redăm ad integram acest comunicat de presă.

Către,
PATRIARHIA ROMÂNIEI
Palatul Patriarhiei
Aleea Dealul Mitropoliei nr. 25, Sector 4, București
In atentia :
Preafericitului Părinte Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Preafericirea Voastră,

Noi,
COALIŢIA PENTRU DREPTURI, LIBERTĂŢI ŞI PROTECŢIE cu denumire prescurtata CDLP, asociaţie a societatii civile, nonprofit, non-guvernamentală, neafiliată confesional şi politic intemeiată pe dispoziţiile art. 5, alin.(2) din O.G nr. 26/2000 coroborat cu art. 40 din Constituţia României reprezentată prin Drd. Mag. Gabriela-Ştefania Nuţ şi
Eu, Drd. Mag. Gabriela-Ştefania Nuţ, în calitate de credincios ortodox şi persoană ale cărei rădăcini sunt în rădăcinile primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române – Miron Cristea,
vă adresăm această scrisoare cu smerenie și respect profund, din dorința sinceră de a apăra valorile sfinte ale Ortodoxiei românești și demnitatea sărbătorilor religioase, fiindcă Preafericirea Voastră, în calitatea de păstor al întregii Biserici Ortodoxe Române și apărător al dreptei credințe, sunteți singurul în măsură să luați atitudine în fața unei provocări la adresa sfințeniei sărbătorilor și a rânduielilor ortodoxe, situație care stârnește îngrijorare în rândul multor credincioși.
În urma reacțiilor venite din partea mai multor credincioși ortodocși, fii ai Bisericii Ortodoxe, am aflat, cu mare neliniște şi îngrijorare, că în ziua sfântă a Pogorârii Sfântului Duh – Rusaliile, sărbătoare plină de semnificații duhovnicești profunde, este planificată o manifestare publică a comunității LGBT,
Această intenție, anunțată a se desfășura într-o zi de sărbătoare majoră pentru Biserica Ortodoxă, este percepută de numeroși credincioși ca o ofensă adusă sfințeniei calendarului liturgic și o provocare la adresa moralei creștine şi a valorilor și tradițiilor noastre strămoșești.
Această manifestare, care urmează să aibă loc într-o zi sfântă, considerăm că nu își are locul în contextul vieții creștine și nu caracterizează Ortodoxia, fiind străină de duhul, valorile și viața în Hristos pe care Biserica le propovăduiește, că poate afecta grav sentimentul de respect și sacralitate pe care credincioșii îl datorăm sărbătorilor religioase, provocând confuzie și disconfort în rândul comunității ortodoxe.
Ea poate provoca nu doar confuzie și dezbinare în rândul poporului credincios, ci și o relativizare periculoasă a adevărurilor morale și spirituale ale credinței ortodoxe.
În acest context, cu smerenie și îngrijorare, vă rugăm cu toată convingerea să luați o atitudine publică fermă, în numele Bisericii Ortodoxe Române, prin care să reafirmați poziția clară a credinței noastre față de aceste tipuri de inițiative, mai ales când ele coincid cu momente liturgice de maximă încărcătură duhovnicească.
Cu smerenie și îngrijorare, solicităm implicarea activă a Bisericii și trimiterea la locul desfășurării manifestării a slujitorilor sfintelor altare – preoți, diaconi și, dacă este cu putință, și ierarhi, care prin rugăciune, sobrietate și cuvânt să mărturisească Adevărul lui Hristos, adevărul Evangheliei şi a valorile Bisericii.
O asemenea prezență pașnică, dar fermă și implicarea activă a slujitorilor sfintelor altare la locul manifestării, ar transmite un semnal puternic de mărturie și apărare a valorilor creștine, oferind un sprijin moral credincioșilor și o prezență duhovnicească care să contracareze mesajele ce contravin învățăturii ortodoxe şi ar constitui un semn vizibil al preocupării Bisericii pentru apărarea demnității sărbătorilor noastre și a credinței ortodoxe într-un context public care riscă să relativizeze sau să ignore sacrul.
Mai mult, considerăm că prezență pașnică, dar hotărâtă, ar transmite şi un semnal puternic de veghe duhovnicească și de grijă pastorală față de turma încredințată.
Preafericirea Voastră, poporul credincios are nevoie de păstorii săi mai ales în momentele de tulburare morală și spirituală.
Vă rugăm, de asemenea, să vegheați ca sărbătorile noastre să fie păstrate în demnitatea și sfânta lor semnificație, iar Biserica să continue să fie o temelie puternică și un reper moral pentru poporul român, în fața provocărilor culturale și sociale contemporane, să fiți alături de noi și să întăriți, prin cuvânt și faptă, trăirea curată în Hristos a Bisericii noastre strămoșești.
Vă mulțumim pentru grija și înțelepciunea cu care conduceți turma lui Hristos și pentru atenția pe care o veți acorda acestei solicitări.
Cu deosebită stimă și respect,
Drd. Mag. Gabriela-Ştefania Nuţ

Constanţa, 30 mai 2025